M-am cam săturat să aștept schimbarea anumitor persoane. Cred că niciodată viața mea nu a fost mai complicată ca acum. Toate problemele astea care se abat asupra mea mă fac să mă transform în ceva ce nu sunt. Mă fac să fiu precum un mort fiu, parcă nu mai am sentimente și nu mai găsesc rostul activităților mele.

După atâtea și atâtea zile în care am crezut că toate lucrurile merg prost, cineva s-a gândit puțin la mine. Nu știu cum reușește de fiecare dată, în cele mai cumplite momente să mă facă să zâmbesc. Probabil că acesta este darul lui sau probabil că dorul unul față de celălalt a fost mult prea mare și am cedat încet, încet orgoliul.

Peste patru zile trebuie sa ajung acasă. Nu de alta dar Moș Nicolae vine la toți copiii. Nu pot să fac o excepție, iar nepotului meu să nu îi duc nici un cadou. Ar fi totuși prea absurd mai ales ca ne vedem din ce în ce mai rar. Nu îmi place când sunt nevoită sa aleg între familia mea și muncă. Mă irită chestia asta extrem de rău și chiar nu îmi face plăcere să îmi petrec timpul muncind când știu ca toți ai mei s-au strâns la un loc.

Fac ce fac și descopăr numai lucruri de care mă bucur. Probabil, așa cum știți iubesc atât de mult trandafiri. Și cu atât mai mult acei trandafiri albaștri care sunt foarte speciali pentru mine dintr-un anumit motiv pe care îl țin închis într-un sertar secret în inima mea. Sunt fericită când simt parfum de trandafiri indiferent de culoare.