Recunosc eu una sunt o fire foarte curioasă și foarte rar se întâmplă să nu știu ce se întâmplă în juru meu sau cu atât mai puțin să fiu absentă din chestiile care mă interesează. Pe de altă parte dacă sunt curioasă asta nu înseamnă că aștept să îmi spună cineva totul, ba din contră mă documentez singură.

[Citeşte mai departe…]

Astăzi mi-am amintit o pățanie foarte interesantă pe care am avut-o în urmă cu foarte mulți ani. De fapt mi-am amintit cât de fericită eram atunci. Nu aveam prea multe griji și nici nu țineam  cont problemelor din jurul meu. Probabil că aș fi făcut absolut orice doar ca să fiu lăsată în pace să-mi văd de treburile mele și în general să-mi petrec timpul singură. Iar acum sunt exact pe dos.

[Citeşte mai departe…]

Apa pe care o consumam zilnic se poate transforma în timp într-un dușman al sănătății noastre. Impuritățile, cantitatea prea mare de clor, depunerile venite de pe țevile prin care circula apa, toate ajung în organismul nostru și ne atacă de la stomac la rinichi și sistemul excretor.

[Citeşte mai departe…]

Am norocul să moștenesc un metabolism ce mă ajută să mănânc aproape tot ce doresc, la orice ore doresc. Bine, gândind la rece, după o vârstă, este tot mai greu să pot să mai mențin aceeași greutate, chiar dacă sunt conștientă că nu voi putea să mă îngraș foarte, foarte mult.

Totuși, am preferat să îmi schimb stilul de viață pe cât posibil. Mi-a fost greu în momentul în care mi-am dat seama că nu am un program fix, că nu pot să mănânc la ore cât de cât fixe. Fiind mereu pe fugă a trebuit să aleg între a mânca fast food, de a mânca sandvișuri preparate de acasă și de a mânca atunci când mi-am adus aminte.

Mâncarea ideală, pentru mine ar fi următoarea:

[Citeşte mai departe…]

M-am întâlnit recent cu un coleg de liceu. Parcă nu trecuse timpul peste el, cel puțin dupa felul în care era îmbracat. Purta un hanorac fistichiu peste un tricou imprimat cu cărți de joc, pantofi sport, avea un telefon mobil edgy, ochelari de soare de ultimă oră, blugi sfâșiați… Daca n-aș fi observat că tot ce avea pe el era de firmă aș fi zis că a ajuns boschetar.

Am recuperat puțin din amintiri – până și amintirile neplăcute din viața de licean se calmează în timp cu o patină de nostalgie – apoi m-a întrebat cu ce mă mai ocup, i-am spus, insă eu tot ezitam să-l întreb același lucru. Cum o să-l consolez dacă o să-mi răspundă ca e pe drumuri sau ceva de genul ăsta?

[Citeşte mai departe…]