Astăzi am alocat ceva timp și pentru ceea ce eu numesc cartea mea. Cred că la sfârșit de an am s-o anunț pe Ana cu regret că mare brânză n-am făcut. De fiecare dată când mă așez cu laptopul în brațe pe birou să scriu la schița mea nimic nu iese bine, nimic nu îmi convine și uite așa ajung să șterg fraze întregi fără să mai continui ceva…
Parcă toată munca mea ar fi blestemată și mă mai întreb dacă să mai scriu sau nu? Dacă aș renunța la scris probabil că o voi avea pe bunica pe conștiință toată viața mea, pentru că i-am promis că o să-mi dezvolt latura asta, iar eu nu am făcut nimic în acest sens.
Și până la urmă nu aș putea renunța la ceva ce fac zi de zi, la ceva în care mă regăsesc în fiecare moment în parte, doar că acum traversez o perioadă plină de întrebări și sper să reușesc să scap foarte curând. N-aș putea spune că scriu perfect și la fel precum scrierile mele sunt și eu defectă.
Dintr-un motiv sau altul starea mea de spirit se observă cu fiecare frază pe care o scriu. Și chiar dacă uneori totul perfect știu că undeva în străfundul sufletului meu sunt toate defectele adunate laolaltă. Poate că mai devreme sau mai târziu toată nebunia asta legată de modul în care scriu, ce scriu, cartea mea…
Poate că într-o zi îmi va aduce ceva nou, unic și bun. Se pare că de azi înainte va trebui să învăț să am răbdare și să depun puțin mai mult efort pentru lucrurile pe care le îndrăgesc. Și da mi-au mai rămas foarte puține, dar asta mă face doar să-mi termin actualele proiecte și să mă gândesc la viitoarele.
De plecat o să plec într-o zi căci asta îmi doresc și da nu o să mă las până nu am să scriu cel mai bun script. Știu că voi reuși și mai simt că ziua aia se apropie cu o viteză incredibilă… Iar eu abia o aștept!
andrei a zis
Scrie
Kitty a zis
voi încerca… poate