Liniște, speranță și iubire – elemente cheie pentru un Crăciun vindecător

E Crăciunul și pentru prima dată e aproape liniște…

Liniște fără compromis, fără promisiuni deșarte, fără acel stres că nu sunt perfectă, că nu am tot ce-mi doresc.

Adevărul e că înainte să-mi pierd aripile eram tot timpul nemulțumită. Mi se părea că nimic nu era perfect, că întotdeauna pot să am mai mult și lista era foarte lungă.

Apoi într-un singur moment mi-am pierdut aripile și am devenit ceea ce unii numesc un înger rătăcit. Un înger care își caută aripile, care încearcă să se înalțe și nu reușește.

Au trecut mai bine de 14 ani de când mi-am pierdut aripile și am rătăcit. Am rătăcit în viața mea de parcă aș fi rătăcit în viața altcuiva.

Au fost momente când m-am întrebat: „de ce mi-am pierdut aripile?”, „cum de le-am pierdut?”, „de ce s-a întâmplat asta?”, dar până anul ăsta nu mi-am pus niciodată întrebarea: „ce pot face pentru a-mi recupera aripile?”.

Poate că, deși n-am recunoscut-o prea des, nu eram pregătită să lupt pentru propriile mele aripi sau poate că am uitat să îndrăznesc, Oricum mi-au prins bine anii ăștia de chin.

Călătoria asta de durată m-a transformat, m-a făcut să conștientizez cât de puternică pot să fiu în momentele în care îmi propun asta, cât de specială pot fi în viețile unora și cel mai important mi-am dezvoltat abilități de care nu eram conștientă. Abilități care m-au făcut mai puternică, mai elegantă și mult mai stăpână pe sine.

Călătoria asta de 14 ani m-a ars până m-a făcut scrum și apoi m-a ajutat să renasc din propia cenușă, de parcă aș fi fost un Phonix strălucitor.

E Crăciun și pot spune fără niciun regret că îl pot defini prin trei cuvinte scumpe și rafinate: liniște, speranță și iubire.

Liniște  –  pentru că în sfârșit sunt împăcată cu mine și nu mai caut răspunsuri și explicații acolo unde știu că nu mai pot schimba nimic. Am învățat că nu pot schimba trecutul, în schimb pot acționa în prezent pentru a mă bucura de viitor. Viața asta e mult prea scurtă ca să o mai complic și eu cu cele mai mărunte și prăpădite chestiuni.

Speranță – acea stare că niciodată nu e prea târziu, acea stare care îți redă încrederea, chiar și atunci când simți că vrei să te izolezi. Acea stare care nu te lasă să cedezi în cele mai critice momente, acea stare care mă salvează de fiecare dată și mă ridică deasupra tuturor temerilor mele.

Iubirea – trăirea intensă pe care am căutat-o toată viața, în toată această călătorie. Știu că o să vină acel moment când o să am parte de iubirea pe care mi-o doresc. Simt momentul ăsta, l-am visat, mi l-am însușit și aștept să se întâmple. Cu fiecare zi care trece mă simt mai aproape de iubirea intensă pe care mi-o doresc, iubirea la care am visat încă din copilărie, iubirea pe care o caut din celelalte vieți.

Până la urmă despre asta este Crăciunul , despre liniște, speranță și iubire. Toate cele trei elemente de care mă bucur din plin și pe care vi le doresc și vouă…

Să aveți parte de liniște, speranță și iubire de acest Crăciun și în fiecare zi!