Iar am comis-o… de fiecare dată când vine iarna mă îmbuib de portocale. Poate pare cam ciudat dar în ultima perioadă cred că am cam exagerat cu aceste fructe. Și înainte mâncam dar acum parcă mai mult ca niciodată. Doamne numai când îmi amintesc acel spectacol al mirosului fructului de portocală, acel miros magic care îți dezmirdă fiecare nară în parte și îți gâdilă toate simțurile. Nu știu care este efectul ei asupra mea, dar de fiecare dată când o gust, o încerc mă face să mă simt atât de bine parcă m-ș înnecat într-un ocean de parfum și-mi umple sufletul de bucurii, care mai de care mai intense.
Când eram mică vă spun sincer că ajunsesem să urăsc portocala, pentru că ai mei părinți mă obligau mai în fiecare iarnă să mănânc din ea. Iar eu ba o scuipam, ba mă strâmbam și mă schimonoseam în toate felurile… Toate astea au durat până într-o iarnă când o portocală ce se afla pe masa mea de studiu îmi tot făcea cu ochiul să mă înfrupt din ea. Nu știu cum a ajuns nefericita acolo, dar nu am putut să mă opresc din mâncat până nu am terminat și ultima feliuță… cam așa am început eu să iubesc portocalele.
Mai nou, am zis că trebuie să schimb ceva la mine și să beau cât mai multe fresh-uri. Noroc cu robotul de bucătărie care mă răsfață de fiecare dată.
Adaugă un comentariu