Sunt entuziasmată de foarte multe lucruri, dar cel mai mult mă bucur în acele momente când pot ajuta pe cineva, când pot fi alături de oamenii care au nevoie sau sunt triști din anumite motive. Știu că nu sunt perfectă, de aceea am încercat în fiecare moment al vieții mele să devin o altă persoană, să mă adaptez la fiecare situație, fără să am nevoie de prea mult timp. Am încercat de multe ori să fiu eu, să nu fiu neoită să port măști așa cum am observat că mai nou acesta este trendul și că șansele de a schimba acest trend sunt foarte reduse, mai ales că oamenii nu sunt dispuși să comunice între ei și să se ajute reciproc.
Asta nu trebuie să-ți spună nimeni, poți observa acest lucru zi de zi pe stradă. Când am văzut prima dată aceste lucruri am spus că nu este adevărat și că poate am eu o impresie proastă, despre ceea ce se întâmplă în jurul meu. Dar mai apoi am văzut că aceste măști ale oamenilor iau amploare și nimic nu poate fi șters sau măcar îndreptat. Ne-am obișnuit cu toții sau o mare parte dintre noi să spunem: asta este ce pot face eu, dar dacă ne-am hotărî să facem ceva cu toții, probabil că am reuși să facem multe lucruri, dar noi nu reușim să ne punem de acord cu anumite lucruri și mereu ne contrăm.
Și pentru că nu aș vrea să vorbesc toată postarea despre acestă problemă, pe care până la urmă o avem cu toții, cred că ar fi mult mai bine și mai intresantă, dacă v-aș povesti de ce sunt eu atât de entuziasmată. În primul rând sunt foarte fericită, deoarece vreau să-mi impresionez verișoara și da, îmi doresc să îi organizez cea mai frumoasă petrecere de ziua ei. Chiar dacă știu că mai este mult timp până la ziua ei, aș vrea să pun toate detaliile la punct de acum, pentru a nu avea probleme în ziua petrecerii. I-am rugat pe unii dintre prietenii mei să mă ajute cu anumite detalii, pe care nu am reușit să le deslușesc eu. În primă fază nimeni nu mi-a mai spus nimic, ca mai apoi să mă trezesc într-o seară cu acei amici și să mă anunțe că în mare parte au rezolvat ei problemele…
I-am rugat de fapt să-mi facă rost de câteva flyere, pe care să imprimăm ceva frumos reprezentativ pentru comportamentul, starea ei de spirit și de ce nu al ei caracter rebel. Când am propus acest lucru nu știam exact ce pot să imprim, de aceea mi-a fost greu să le realizez eu și tocmai de aceea am apelat la o parte din amicii comuni, pe care îi avem eu și verișoara mea. De fapt i-am lăsat pe ei să se ocupe de desene, întrucât grupușorul lor pictează împreună și își împărtășesc ei ideii și multe alte lucruri de vârsta lor. Dar nu pot spune că am făcut asta doar pentru nu știam exact ce desen ar fi reprezentativ pentru ea, ci mai degrabă am și vrut să scap puțin de micile detalii și treburi.
Adaugă un comentariu