Astăzi pentru prima dată după mult timp m-am simțit singură. Știu că starea mea are și niște cauze bine definite, dar încerc pe cât posibil să nu mă mai gândesc la toate aceste lucruri și să o iau de la început.
Mi-am promis mie că indiferent de obstacol voi fi cu capul pe umeri și voi lua deciziile cele mai potrivite. Poate că doar cu un plan bine definit voi avea parte de ce îmi doresc. Și culmea aseară, bunul meu prieten din copilărie m-a întrebat ce vreau.
Știe la fel de bine ca și mine că dacă mi-aș dori să fac bani aș găsi o modalitate pentru asta, mai ales că am foarte multe idei, dar să fiu sinceră am avut o perioadă în care numai asta am făcut și nu… nu m-am simțit fericită. Am senzația că toate lucrurile pe care le fac sunt foarte banale și nu îmi mai aduc nici o satisfacție.
Am încercat să-mi schimb domeniul de activitate, dar bineînțeles starea asta nu trece. Mă gândeam că poate o fi o obsesie de-a mea sau poate că ultimele evenimente din viața mea m-au dat puțin peste cap. Nu știu unde voi ajunge, nu știu nici ce voi face, cert este că în cele din urmă dimineață va fi o nouă zi.
Ce-i drept în dimineața asta m-am trezit pe dos și mare lucru nu am putut să fac. De fapt dacă stau bine să mă gândesc nici măcar nu am reușit să dorm m-am chinuit un timp să fac asta dar n-am reușit. Așa că m-am dat jos din pat și am tulit-o la duș.
După ce am ieșit din duș și încercam să mă îmbrac am tras cu ochiul către oglindă și am avut un sentiment ciudat. În aburii de pe oblindă ochii mei păreau ochii unui demon. Mi-am zis suspect pentru că am încetat de foarte mult timp să mă mai uit la filme de grază. Însă ceea ce am văzut în acel moment și ceea ce am simțit m-a făcut să tresar.
Nu știu poate că e ceva în aer care nu-mi dă pace. În cele din urmă tot ce rămâne de făcut este să mă gândesc la ziua de mâine, mâine dimineață și un nou început.
Adaugă un comentariu