Despre depresie am mai scris de nu știu câte ori, dar de data aceasta în acest articol veți găsi și opinia unui om apropiat mie și important, drept pentru care vă invit să citiți tot articolul. Iar daca ai uitat de ceea ce am scris eu despre depresie este suficient numai să cauți printre postările de săptămâna trecută sau chiar mai vechi și vei găsi tot ce îți dorești.
Însă nu despre asta vreau neapărat să scriu, ci despre faptul că părinții ar cam trebui să știe ce se întâmplă cu micuții lor. Prea multe nu mai am ce să mai spun căci le-a surprins Ionuț destul de bine și vă las să citiți ceea ce el a scris.
„Într-o țară a contrastelor în care unele persoane iși etalează luxul, cuceririle, mașinile scumpe, tinerii care fac parte din familii cu venituri modice și extrem de mici își pierd orientarea în viață și trăiesc într-o mare iluzie. Practica medicală m-a făcut să înțeleg foarte bine un fenomen care, din pacate, ia amploare an de an.
Vreau să vă vorbesc în cele ce urmează despre DEPRESIA tinerilor, iar când spun tineri mă refer la adolescenți cu vârste cuprinse între 14-17 ani, poate chiar mai mici. Este cunoscut faptul că această vârstă este foarte dificilă, fiind perioada în care viitorul adult își formează modele de viață, dorințe, își dorește să fie mai mereu în centrul atenției.
La această vârstă mulți tineri au primele relații de prietenie pe care ei le asociază cu iubirea. Fiind vorba de niște copii, aceste legături se rup cu ușurință. O mare parte dintre ei ajung depresivi, devin introvertiți, refuză să mai comunice cu cei din jur, în special cu părinții și au impresia că toată lumea este împotriva lor.
Nu sunt puține cazurile în care se ajunge la tentative de suicid și asta este cea mai gravă problemă. Spitalele de psihiatrie sunt pline de astfel de tineri. Vreau să trag un semnal de alarmă pentru toți părinții, deși știu că este doar o picatură într-un mare ocean.
Fiți foarte atenți la copiii voștri, comunicați cu ei chiar dacă sunteți obosiți și stresați după 12 ore de muncă. Este foarte dureros când vezi acești copii care-și pierd sufletul și viața prin astfel de gesturi. În opinia mea gestul este de neacceptat. Viata noastră e cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, trebuie s-o trăim.
De ce trebuie să fim lași, de ce trebuie să fugim de ea? La vârste fragede nu poți înțelege o relație de iubire, nu este o tragedie dacă prietena sau prietenul nu-ți mai vorbesc. Capul sus, mâine e o nouă zi. Ieși și aleargă, bucură-te de natură, de mișcare, de munte, de mare, bucură-te de o floare și nu uita să zâmbești ca Dumnezeu te iubește copile!”
Adaugă un comentariu