De ce o altă abordare?… puțin mai optimistă

Mă străduiesc de ceva vreme să las gândurile negative deoparte. Și asta pentru că am observat că unele lucruri nu îmi fac deloc bine, ci dimpotrivă mă amețesc și mă fac să fiu din ce în ce mai confuză.

Deseori îmi spun ce poate fi mai rău decât atât?

Am trecut prin lucruri și evenimente despre care n-aș vrea niciodată să vorbesc despre ele… Și totuși mintea mea, uneori, se mai îmbată și cu unele gânduri negative. Oricât de mult aș ocoli eu toate aceste chestiuni mi-am dat seama că printre obiceiurile și monotonia mea de zi cu zi sunt ritualuri care-mi fac mult rău și pe care trebuie să le elimin din viața mea.

Acum și aici pe hârtie (hârtia digitală – blogul meu) totul pare ușor. Mult mai ușor și mai simplu. Însă în realitate, toate aceste lucruri sunt greu de scos din conduita mea.

Aș vrea să mă îmbăt în fiecare zi cu o doză dublă de optimism. Din păcate aceste chestiuni nu funcționează deloc așa. Uneori îmi pot da mari bătăi de cap…

Alteori trezesc în realitatea mea acele coșmaruri din trecut pe care nu mi le doresc. Și chiar dacă încerc în fiecare dimineață să-mi readuc zâmbetul în oglindă sau să-mi spun acele afirmații pozitive sunt momente când acestea nu funcționează.

Ce-i drept am mare noroc cu familia mea, căci toți încearcă să mă ajute așa cum pot ei mai bine. Mi-am spus de foarte multe ori că n-am să mai cedez atât de ușor și o să încerc să mă ridic de fiecare dată când simt că lumea mea se clatină.

Oricare vor fi problemele de aici înainte mă voi opri din a gândi negativ. Din a mă gândi că poate nu sunt capabilă să acționez sau să realizez anumite dorințe, proiecte și lucruri.

Cineva la care țin foarte mult mi-a spus odată: –

 „tu poți orice să scrii, tu ești scriitoare, așa că tot ce ai… scrie pentru că are o frumusețe aparte”.

Până acum tot contracaram afirmația asta, dar mi-am dat seama că persoana respectivă are atâta dreptate. Și asta pentru că mă simt foarte bine atunci când scriu. Parcă nici nu ar exista probleme sau griji, când penița stiloului atinge coala albă de hârtie.

Este cel mai simplu mod prin care mă pot exprima și care mă reprezintă în totalitate. Așadar mi-am propus să-mi exersez ceva mai mult acest talent  și poate cine știe în curând voi avea curaj să-mi scriu propriile cărți. Cu siguranță în acest fel, gândurile mele negative se vor risipi cu ceva mai mult efort din partea mea.