Există un singur motiv pentru care îmi este teamă de căsătorie, doar unul singur – îmi este teamă să nu distrug și acea scânteie de la început care acum arde. Nu fug de responsabilități, ele vin indiferent că ești sau nu căsătorit și nici nu mă refer la faptul că îmi petrec timpul muncind.
O parte din munca mea mă relaxează, iar toate proiectele mele mă fac să merg mai departe și bineînțeles îmi dau energie pentru asta. Ceea ce vreau sa spun este că mi-e teamă ca nu cumva tocmai căsătoria să destrame toate acele lucruri frumoase. Da știu că mulți o să-mi sară în cap pentru asta, chiar și părinții mei, dar nu mă pot minții singură.
Am propriile mele convingeri și propriile mele temeri pe care încerc să le țin în frâu, chiar dacă unele îmi dau bătăi mari de cap. Și sincer nu cred că hârtia aia, documentul ăla oficial ține o persoană de cealaltă. Până la urmă dacă nu există o fărâmă de respect și de iubire care să ardă neîntrerupt hârtia aia e practic degeaba.
Nu spun că asta e ideal să faceți, doar că pe mine una nu mă ajută și nici nu mă împiedică să simt ceea ce simt pentru jumătatea mea. Iar dacă ar fi să ne gândim la compromisuri cred că astea sunt prezente în orice tip de relație, fie ea oficială sau nu.
Știu că ai mei tot insistă să-mi schimb percepția despre căsătorie, dar la drept vorbind nu am ce să schimb. Cred că cea mai grea parte o să-i revină partenerului meu, dacă își va dori să facă pasul ăsta. Trecem peste faptul că sunt încăpățânată, că îmi fac tot timpul de lucru și că mă distrez în felul meu. Știu că oamenii din jurul meu nu au cum să observe acest lucru, cu atât mai mult că în ultima perioadă nu am lăsat să se vadă mai mult decât am vrut și am crezut că este cazul.
Adaugă un comentariu