M-am îndrăgostit de Sanam… Stați liniștiți nu este vorba despre un băiat, ci este vorba despre o trupă de băieți ce-i îndrăgesc foarte mult. I-am descoperit întâmplător într-o zi când nu mă simțeam extraordinar. De fapt i-am descoperit în acea zi când simțeam că mor pe dinăuntru de dorul bunicii.

[Citeşte mai departe…]

Furia, sentimentul ucigaș, se pare că va reuși în cele din urmă să mă învingă. Chiar dacă încerc să o stăpânesc nu de multe ori reușesc să fac asta. Nu e vorba de autocontrol, ci mai mult de oamenii din jurul meu. Mi-e frică de chestia asta că într-o zi o să-i rănesc fără să vreau. Le-am spus tuturor să stea cât mai departe de mine, întrucât furia, demonul din mine mă transformă într-un mostru. Chiar dacă multora li se pare că sunt o fată dăguță, care nu poate face nimic rău, în momentul în care furia se declanșează simt că mă trensform, în acel ceva pe care nu mi-l doresc.

[Citeşte mai departe…]

La început de săptămână mi-am făcut provizii de materiale. După ce am colindat cu mama prin mai tot orașul după diverse materiale m-am gândit sa trec puţin și pe la mercerie să îmi mai cumpăr câteva fire. În acel moment când m-am văzut în atâtea fire am simţit un val de fericire și abia puteam să mă stăpânesc să nu chicotesc de faţă cu vânzătoarea. Nimeni nu cred că m-ar fi înţeles așa că am preferat să mă abţin din toată acea fericire.

[Citeşte mai departe…]

Zilele trecute am fost în oraș pentru a mă întâlni cu mama. Ea a venit cu treabă prin oraș, iar eu am binevoit să o car după mine mai prin tot orașul. De fapt eu copil tâmpit îmi căutam un material subțirel din care să îmi fac o cămășută. Nu am vrut să-i spun mamei de la început și așa am plimbat-o de la un magazin la altul, până aceasta s-a cam supărat puțin și m-a obligat practic să îi spun ce căutam. Când i-am spus ce căutam nu i-a luat mult timp să mă ducă exact la locul potrivit. Mi-am cumpărat materialul, dar nu am vrut să i-l dau acasă. I-am spus că vreau să cumpăr mai întâi ață de aceeași culoare și apoi o să-i trimit pachetul acasă.

[Citeşte mai departe…]

Astăzi am petrecut clipe minunate alături de nepoțelul meu. Stiam din prima zi, în care l-am văzut, că el, ca David al meu va fi cel mai rasfațat dintre noi. Cu cât timpul trece îmi dau seama că o să devină un copil extraordinar. Înainte, când era mai micuț avea părul lunguț ce se transforma în cârcei, cârcei, iar culoarea lui blonduță mai c-atrage orice mândruță. Mai toată lumea îl întreabă: – David, da ce ești tu, fetiță sau băiețel? El se uita mirat la toată lumea și nu scotea decât anumite sunete și litere. Nici nu-mi vine să cred că au trecut atât de repede anii. Parcă acum trei ani, abia îi vedeam oentru prima oara fața, iar acum am ajuns să mă bucur de toată energia lui. Asta am încercat să fac și astăzi. Am încercat să ma bucur de energia acestui micuț, pentru a putea sau mai bine spus energia lui m-a ajutat să uit de problemele mele.

[Citeşte mai departe…]