M-am trezit foarte de dimineață azi. Nu știu ce am avut, dar m-am trezit tocmai când răsărea soarele și trimitea luna la culcare. Asta mi se întâmplă de câteva zile și sincer nu știu cât va dura toată această nebunie. Cred că mai rău de atât nu se poate.
Nu era suficient că m-am băgat la somn foarte târziu în noapte trebuia să mă mai trezesc și așa de dimineață. În fine sper să merite acest trezit de dimineață cu noaptea în cap, sper să îmi rezolv toate treburile sau dacă nu măcar o parte din ele, întrucât nu m-aș simți bine să văd cum trece timpul, iar eu să nu fac nimic.
M-am trezit morocănoasă și ursuză în această dimineață. Îmi simțeam spatele plin de dureri și nici măcar nu puteam să mă îndrept. Nu cred că a existat vreo dimineță mai morocănoasă decât asta. În fine nici nu mai contează cum m-am simțit de dimineță din moment ce acum sunt vie și sunt în stare să-mi duc la bun sfârșit toate activitățile mele. Aștept să văd cât de multe pot face azi, mai ales că îmi doresc să încep noi proiecte care să-mi aducă și ceva bănuti.
Îmi place să scriu foarte mult, îmi place să-mi exprim toate sentimentele prin cuvinte magice, care mă fac să trăiesc ca într-o poveste. De aceea de cele mai multe ori nu mai simt nici durere, nici nu mi se mai face foame și de cele mai multe ori și setea îmi dispare. Iar toate astea se întâmplă în acele momente când mă simt extraordinar de rău. Sunt sigură că pot îndrepta anumite problemuțe, pe care le am, dar astea se pot face numai în timp și nu așa dintr-o dată.
Adaugă un comentariu