Din nou și din nou tu știi să mă jignești. Ce păcat că am înțeles prea târziu că relația asta nu mai are nici un rost sau vreun viitor… Și totuși mă întreb ce dracu a fost în mintea mea când am renunțat la tot pentru tine… Acum stau și mă întreb dacă toate acele certuri cu ai mei părinți avându-te ca subiect au avut vreun rost.
Ți-am luat apărarea în fața lor de sute de ori ca acum singurul lucru pe care mi-l oferi este doar dispreț și obișnuitele înjurături. M-am săturat de situația asta și jur că nu mai rezist. M-am săturat să cedez numai eu tot timpul și pe tine să te doară undeva sau nici acolo. Sunt o proastă că am crezut în tine atât de mult timp, sunt o proastă că nu am analizat toate lucrurile împarte și m-am lăsat purtată de val.
Poate că așa îmi trebuie, căci vina îmi aparține – am crezut în cineva în care nu merită tot acest efort. Te-am lăsat să faci ce vrei cu orgoliul și demnitatea mea. Ai călcat peste sentimente și văd că nici acum nu îți pasă prea mult deși știi foarte bine că relația asta nu mai e ceea ce a fost în trecut. De fapt mă gândesc la toate acel conversații când îmi spuneai că nici măcar nu știi de ce ai acceptat să fim împreună, ca mai apoi să aud în urechi fiecare jignire împarte.
Acum ție nu îți prea convine că eu m-am închis în lumea mea și te las de izbeliște. Și da m-am închis în lumea mea, căci lumea mea reprezintă muzica pe care o ascult în timp ce muncesc, scriu articole sau fac ordine prin casă. Și da, mă retrag în lumea asta pentru că oricum nu îți pasă cum mă simt eu sau că vorbele tale reci sunt mai dureroase decât o tăietură sau arsură.
Acum și de ai vrea să mă reîntorc la ceea ce am fost, îmi pare rău dar îmi doresc să scap din tot acest calvar. Relația asta nu mai e un vis frumos, ci l-ai transformat într-un coșmar, iar lucrurile care au dus la asta sunt destule și nu își mai au rostul acum.
Adaugă un comentariu