De curând am fost plecată prin țară, adică mai bine spus am fost să vizitez câteva locuri pentru a mă relaxa. Probabil că știți și voi cum este să aveți câteva luni pline de lucru, pline de stres și cred că vă gândiți și voi la o modalitate de a vă relaxa. Pentru mine această modalitate aș putea spune că este una dintre cele mai bune. Chiar cu această ocazie mă gândeam că aș putea să încep un nou proiect, să-l creionez și de ce nu chiar să-l cresc mai bine decât pe un copil.

Abia aștept să vină vară. Vreau să plec cât mai departe. Vrea să ajung la celălalt capăt de lume. Anul acesta vreau ceva diferit. Dacă anul trecut mi-au fost date toate planurile peste cap, întrucât a trebuit să-mi petrec al meu concediu tot la muncă din cauza unor probleme la aparatură – anul acesta mă gândesc să plec departe. Bineînțeles sunt sigură că nu o să ajung acolo unde îmi doresc, chiar dacă pare ciudat am senzația asta că nu o să ajung, deși îmi doresc enorm să fiu acolo, să vizitez și să-mi fac noi prieteni, dar…

Vreau să plec oriunde și cât mai departe. Nu mai suport anumite lucruri, nu mai suport tristețea unora.Vreau să fug să mă ascund, și de ce nu poate în curând să pășesc pe un alt tărâm. Oricum dacă într-adevăr vrei să pășești pe un alt tărâm nu e mare lucru să faci asta, doar trebuie să te deplasezi până la Deltă sau în creierii munților, pe acele creste semețe unde timpul stă pe loc, iar frumusețea te ntâmpină la fiecare pas.

Într-o zi i-am spus iubitului meu că vreau să plec, vreau să plec și vreau să plec cât mai departe… asta cred că se întâmpla undeva prin primăvară aveam așa o stare proastă și simțeam nevoia să evadez unedeva, oriunde, dar cât mai departe de ochii lumii, de tot ce înseamnă munca de la birou, dar ma ales mă săturasem de traseul acasă-birou-din nou acasă. Îmi doream altceva aveam acea senzație că trebuie să fac ceva mai mult și pentru mine. Și cum în tot acest timp nu am avut nici măcar o pauză sau zi liberă ceva… măcar în alte perioade mai aveam timp să mai dau o fugă până la mine la țară și înpoi, dar atunci, tocmai în acea perioadă s-a întâmplat inevitabilul și nu am putut să mai plec din acest oraș amărât. Și îi spun amărât nu pentru că este mic sau că nu ai ce activități să faci pe aici, pentru că dacă întradevăr vrei asta mai găsești una alta de făcut, dar eu am fost învățată să merg la țară să respir aerul curat de munte și chiar mai mult să mă distrez încercând să dau o mână de ajutor la treburile din gospodăriile oamenilor, asta depinde pe unde aterizam și cât de drăguți erau acei oameni, pentru că ce este drept nu îi poți forța pe oameni să facă ceea ce nu vor.