Într-o zi i-am spus iubitului meu că vreau să plec, vreau să plec și vreau să plec cât mai departe… asta cred că se întâmpla undeva prin primăvară aveam așa o stare proastă și simțeam nevoia să evadez unedeva, oriunde, dar cât mai departe de ochii lumii, de tot ce înseamnă munca de la birou, dar ma ales mă săturasem de traseul acasă-birou-din nou acasă. Îmi doream altceva aveam acea senzație că trebuie să fac ceva mai mult și pentru mine. Și cum în tot acest timp nu am avut nici măcar o pauză sau zi liberă ceva… măcar în alte perioade mai aveam timp să mai dau o fugă până la mine la țară și înpoi, dar atunci, tocmai în acea perioadă s-a întâmplat inevitabilul și nu am putut să mai plec din acest oraș amărât. Și îi spun amărât nu pentru că este mic sau că nu ai ce activități să faci pe aici, pentru că dacă întradevăr vrei asta mai găsești una alta de făcut, dar eu am fost învățată să merg la țară să respir aerul curat de munte și chiar mai mult să mă distrez încercând să dau o mână de ajutor la treburile din gospodăriile oamenilor, asta depinde pe unde aterizam și cât de drăguți erau acei oameni, pentru că ce este drept nu îi poți forța pe oameni să facă ceea ce nu vor.
De aceea i-am spus iubitului meu că vreu să plec oriunde, doar să am un pic de liniște, să mă relaxez puțin, să pot privi liniștită toată acea mare de liniște din zona de munte sau de la țară. Aveam nevoie de o pauză mică, măcar de o zi cât să mă deconectez de la acestă lum îmbâxită de probleme ce freamătă de colo colo fără să-și găsească locul sau pacea. Când i-am spus despre ce este vorba parcă el era deja gata de plecare. Am luat trenul și am ajuns undeva pe la munte într-o zonă frumoasă. Am poposit la o pensiune și pentru a nu ne simți singuri am luat și câțiva prieteni cu noi, că doar așa ne mai înveselim și noi – amuzându-ne unul de celălalt.
Apoi ne-am lăsat bagajele și am început să colindăm prin munți, să descoperim locuri frumoase, mai frumoase decât le știam noi și chiar am înercat pe cât posibil să nu ne aventurăm în toiul unei furtuni care să ne prindă tocmai sus pe vârful muntelui. Când am ajuns la pensiune eram deja uzi până la piele. Singurul lucru bun care mai era de făcut era să fac o baie foarte fierbinte și să mă înfășor în acel superb halat baie ce parcă îmi făcea mereu cu ochiul. După această baie fierbinte nu am mai avut nevoie de nimic m-am așezat pe pat și s-a rupt filmul, am adormit instant până a ajuns iubitul meu să-mi spună să vin la masă eu dormeam fără vise cred. Îmi amintesc doar că se ruga de mine să mă trezesc și să merg la masă, pentru că în acea zi nu prea am reușit să mănânc ceva, de fapt nu m-am simțit în stare să o fac.
Adaugă un comentariu