Sunt o norocoasă am privilegiul să privesc apusul și răsăritul prin geamul meu. Experienţa asta de a privi cerul în fiecare secundă îţi dă senzaţia că poţi fistăpânul lumii. Asta este doar o mică bucată din imaginaţia mea, dar îmi place să privesc lucruri frumoase așa cum unul din ele poate fi cerul. Nu cred că există priveliște mai frumoasă decât asta. Mi-am imaginat mereu apusuri colorate, dar nu m-am gândit că pot avea chiar la mine în geam aceste apusuri. Totul pare magic, mult mai frumos decât atunci când tu crezi că ai descoperit întreaga magie a naturii. Oricum sunt foarte puțini oamnei care reușesc într-un final să observe totul și tot ce se întâmpla în jurul lor.
Poți să fi până și cel mai bun observator tot nu vei reuși într-un timp cât mai scurt să observi tot ce se întâmplă cu natura. Dar eu am avut un avantaj nesperat de placut. Geamul din camera mea m-a ajutat să văd ceea ce în mod normal nu aș fi putut urmări, dar uite că cu al lui ajutor am prins poate cele mai frumoase și mai îndrăznețe apusuri. Toate acele tonuri de nuanță caldă ma fac să visez și să îmi imaginez cele mai frumoase lucruri, chiar dacă la trezire îmi dau seama că doar am visat și că unele lucruri nu se pot împlini.
Dacă nu aș fi avut atât de multă treaba probabil că acum aș fi fost într-un vârf de munte unde să prind cele mai frumoase poze. Cele mai frumoase poze, cu cele mai intense culori. Spectacolul oferit de natură de cele mai multe ori intrece imaginația și puterea oamenilor de a înțelege lucrurile. Și cu toate astea ne încăpățânăm de foarte multe ori să învingem natura, să o întrecem ca mai apoi să înțelegem (de foarte puține ori) că am greșit și că atitudinea noastră făță de natură doar ucide.
Adaugă un comentariu