Anumite lucruri mă ucid încet, dar sigur… Am descoperit de ceva timp că anumite lucruri nu mai îmi plac, de fapt nu îmi mai plac absolut deloc. Parcă nu am făcut acele treburi din plăcere sau din obișnuință cândva. Recunosc, nu mai îmi place să stau să analizez anumite rapoarte pe care le am de făcut la TV. Nu am nimic cu nimeni, dar uneori simt că ceea ce fac acum la TV nu mă mai reprezintă.
Nu vreau să fiu răutăcioasă, dar a fost o perioadă din viața mea când nu credeam că voi face altceva în afară de munca de teren de la televiziune. Asta și poate pentru că m-am pregătit destul de mult în acest sens. Nu vreau să par lipsită de respect față de munca și de meseria mea, căci n-ar fi corect, doar că anumite lucruri și aspecte nu îmi mai plac.
Oare m-am schimbat eu atât de mult încât nu mai știu ce am de făcut sau lucrurile au luat-o puțin cam razna în ultima perioadă. Când am descoperit că treburile pe la televiziune nu erau întocmai așa cum le credeam eu am fost dezamăgită și chiar am vrut să mă retrag. Poate că în acel moment nu era cel mai bun remediu, dar eu asta am simțit în acele momente și mi-am depus demisia pe biroul directoarei.
La ceva timp după aceea m-am trezit la ea în birou și discutând anumite situații. Până la urmă am dat-o la pace într-un anumit fel, doar că eu nu mai am program întreg acolo… Mi-am dat seama că nu pot schimba lucrurile și m-am îndreptat către altceva. Știam că îmi va fi foarte greu să mă rup brusc de televiziune, tocmai de aceea am făcut singurul compromis – și anume de a avea grijă de emisiunile ce se realizează seara în direct și doar atât.
Pe parcurs s-au mai adăugat și alte responsabilități de la televiziune, dar m-am adaptat din mers. Și da, mi-e dor… mi-e dor de colegi, de activitățile noastre și de tot ceea ce înseamnă sufletul unei televiziuni. Încă nu sunt convinsă 100% că vreau să renunț de finitiv la televiziune… Nu știu de ce, dar nu o pot face încă…
Adaugă un comentariu