M-aș bucura nespus de mult să știu persoanele pe care le iubesc fericite. Ce ne-ar costa pe toți dacă am încerca de astăzi să fim puțin mai buni. Întotdeauna am învățat că există loc de mai bine, că se pot face lucruri frumoase indiferent de situație și mai cu seamă că toată fericirea noastră se va transforma într-un val de energie. Ce frumos ar fi fost dacă persoana care m-a învățat asta mai zăbovea puțin pe aici cu mine înainte să plece.
[Citeşte mai departe…]
Neînțelegerea dintre relații – încăpățânarea
Până unde poate duce încăpățânarea mea? Deși am pierdut prieteni dragi tot nu renunț la asta. E incredibil sunt conștientă de greșelile mele și nu pot face nimic pentru a le îndrepta… Oare de ce naiba în trecut mi-am vărsat furia pe cine nu trebuia…
[Citeşte mai departe…]
Vizita mamei de duminică
Duminica trecută mama s-a oferit să vină și să mă ajute să termin curățenia de primăvară mai repede. De fapt ea m-a mințit că vine la mine doar ca să îmi mai aducă ceva verdețuri de la țară. Bineînțeles că asta a fost de fapt scuza pentru a ajunge la mine acasă.
[Citeşte mai departe…]
Nimicul ce ne-a transformat în roboți
Un prieten m-a întrebat odată de ce naibii nu renunț în a schimba lucrurile… i se pare puțin prostesc să ajuți fără sa primești nimic la schimb pentru beneficiile tale, nimic care sa te fac mai bogat financiar. Ce rost ar mai avea ajutorul, dacă va deveni o simpla moneda de schimb, nu s-ar mai numi ajutor, ci doar un simplu favor de nicăieri. Ce rost ar mai avea toate sacrificiile, toate lucrurile pentru care tu te lupți, iar la final să simți bucuria unui învingător.
[Citeşte mai departe…]Tatuajele – mesajele din spatele lor
Iubesc tatuajele… De ce? Nici eu nu prea știu ce răspuns să dau. Mi se pare că orice aș spune acum e în zadar, nici un cuvânt nu poate exprima ceea ce simt. Îmi doresc un tatuaj, știu chiar și mesajul pe care îl vreau imprimat, dar mai presus de toate vreau să îmi aleg timpul potrivit pentru această schimbare.
Nu e ca și cum ai schimba o rochie de pe tine sau o pereche de pantofi… E ceva mult mai profund. E ca și cum ai face un legământ cu cineva drag și drept mărturie îți alegi un tatuaj. Nu știu exact când m-am îndrăgostit de tatuaje, dar am făcut-o fără cel mai mic regret. Poate sunt vinovată pentru că îmi place arta.
Și chiar dacă unii dintre noi nu ar recunoaște acest lucru, tatuajele reprezintă o parte din artă. Modul în care sunt făcute, mesajele pe care le transmit toate sunt speciale, toate au câte ceva de spus. Nu glumesc, nu sunt nebună, ci doar îndrăgostită de această artă.
Cu toate că încă nu am pielea acoperită de vreun tatuaj scriu ceea ce gândesc despre ele. Și odată ce voi duce la bun sfârșit promisiunile mele, după aceea am să îndrăznesc să-mi fac și acel tatuaj. E ca și cum aș da ceva la schimb pentru acel tatuaj.
Poate pentru mulți tatuajele nu înseamnă nimic, sau poate că reprezintă acea condiție de a face parte dintr-un grup. Poate că pe nimeni nu mai interesează poveștile din spatele tatuajelor, poate că nimeni nu mai este capabil să asculte asta sau poate că modul lor de a fi normal înseamnă să faci și tu ceea ce fac alții, nu numai să fii ca ei.
Eu nu vreau asta, eu vreau ceva special, ceva care mi-a schimbat viața și mi-a dovedit de ce trebuie să fiu diferită, de ce trebuie să gândesc diferit.
Nu vreau să fac parte dintr-o mulțime ce nu știe unde se îndreaptă vreau să fiu doar eu, iar deciziile să-mi aparțină și să mă reprezinte. Cam așa sunt și așa vreau să rămân.