Nu mai îmi pasă de trecut oricum va fi prezent mereu în mintea mea. Orice încercare de a-l îndepărta mă face din ce în ce mai mult să mă scufund în el și să am parte numai de neplăceri. Știam că pasiunea pentru profesia mea îmi va da toată forța din lume, pentru a-mi continua toate proiectele pe care mi le propuneam, dar niciodată nu m-am gândit că tocmai meseria mea îmi pote face rău. Cu toate astea am avut suficientă forță și încredere în mine să o iau de la cap, fără a mă mai gândi la consecințe. Este adevărat teama nu a dispărut și nu știu dacă va dispărea foarte curând. Am acceptat-o ca fiind o parte a vieții mele și fără să mai stau pe gânduri încep timid și sigur să fac primii mei pași către o altă viață. Îmi doresc să-mi rezolv toate problemele, pe care le-am amânat din cauza accidentului meu, îmi doresc să-i pot face pe plac bunicii și să ajung acolo unde ea își dorea tare mult să ajung și mai mult decât orice îmi doresc să-mi îndeplinesc visele.
[Citeşte mai departe…]A mai trecut un an…
15 decembrie, o zi, o dată ce va rămâne mereu ân mintea mea, nu ca o simplă dată ci ca una extrem de importantă. Și pe cât de importantă este pe atât de tristă a fost vestea primită cu ceva ani în urmă în această zi de 15. Poate că asta a fost una dintre cele mai grele lovituri, pe care le-am primit de la viață, care m-au luat pe nepregătite și la care din păcate nu am știut cum să fac față și cum să rezist acestei dureri imense ce mi-a înnecat inima în lacrimi de sânge și suspine pe care nu le pot descrie…
[Citeşte mai departe…]Pași mărunți către amintiri
Cum aș putea să-ți povestesc că am început să duc propria mea luptă. Încerc să refac universiul meu destrămat, din cauza pierderii tale. Încerc să mă adun deși nu reuțesc prea bine să fac asta. Îmi era teamă să îți scriu așa cum o făceam în copilăria mea. Îmi este și acum teamă să formulez aceste scrisori, pentru că nu știu… de fapt sunt convinsă că nu le poate primi nimeni. Adresa ta a fost abandonată, ca mai apoi în timp să și-o însușească familia ce tocmai ți-a cumpărat și s-a mutat în casa ta, în locurile unde am copilărit.
[Citeşte mai departe…]Senzația de foame
Nu mai scap de senzația de foame… cum ajung acasă la mine la țară, cum mă ia o foame, fără să o pot stăpânii. M-am gândit că poate o fi de vina mama mea pentru că face mâncarea gustoasă și vorba aceea unde este cea mai gustoasă mâncare dacă nu acasă la parinți? Mereu pățesc așa, de câte ori ajung pe acolo și eu una nici măcar nu îmi propun să mănânc ceva pe acolo, dar oricât aș mânca aici în oraș tot aș mai mânca și acasă.
[Citeşte mai departe…]Cum am ajutat-o pe cea mai bună prietenă să-și aleagă rochia de mireasă
Sunt încântată de ce va urma… de fapt să mă explic în câteva cuvinte despre ce este vorba. În curând una dintre cele mai bune prietene ale mele se va căsători, ce este drept încă nu au stabilit o dată a nunții, dar vor dacă s-ar putea cât mai curând posibil.
[Citeşte mai departe…]