Povestea lui – am, sunt, pot

Mă gândeam dacă să scriu sau nu despre o chestiune care m-a cam frământat 8 luni de zile și care a cam lăsat și ceva urme.
Dar mi-am propus să nu mai vorbesc sau să scriu despre lucruri triste așa că o să spun doar partea frumoasă din toate astea.

În mare e vorba de o perioadă de 8 luni plină de stres în care a trebuit să mă înţeleg pe mine însumi, în care a trebuit să mă accept și… în fine cam atât. E bine că în toată perioada asta nu mi-a pierit cheful de citit, astfel am putut să trec mai ușor peste toate problemele mele și peste durerea în sine.

Printre cărţile mele de dezvoltare personală și psihologie am descoperit și povestea lui – am, sunt, pot. Poate suna ciudat dar mie una mi-a plăcut atât de mult povestea și mesajul acesteia, încât mi-am dat seama că nu sunt atât de slabă de îngeri precum spuneau alţii.

„Am – oameni care mă stimează și mă ajută;

Sunt – o persoană simpatică și respectuasă cu mine și cu alții;

Pot – găsi căi de a rezolva probleme și a mă descurca în general;” (pasaj din carte)

În fine, cred că în sfârșit mi-am dat seama că sunt mult mai puternică decât mi-aș fi imaginat eu. Și cu toate astea am învățat câteva lucruri esenţiale:

• să-mi păstrez echilibrul în cele mai dezastroase situaţii;
• să mă agăţ de ultima fărâmă de calm pentru a înţelege situaţiile;
• să ascult mai mult decât vorbesc pentru a lua deciziile cele mai bune;

• să nu acuz fără să am dovezi;
• și bineînţeles să-mi iau măsuri de protecţie;

E adevărat că în astea 8 luni nu am spus nimic oamenilor pe care îi iubesc. Ba mai mult am ascuns toată suferinţa mea, iar acum mă bucur de eliberare. Cel puţin nu mai trebuie să-i mint că sunt bine și să nu fie adevărat.

Și nici nu mai trebuie să ascund toate defectele mele. În cele din urmă am învăţat să mă accept și să mă mulţumesc cu ceea ce am…