Uneori am momente când nu mă înțeleg prea bine nici eu și aș avea nevoie de ceva ajutor din partea celor dragi. Am sperat mult timp, mai ales după ce am scăpat de probleme, că viața mea va reveni la normal. Numai că între timp mi-am dat seama că am uitat ce înseamnă o viață normală și astfel va trebui să o redescopăr.
Nu sunt perfectă, nu sunt nici cea mai bună pe domeniul meu, dar știu că anumite aspecte mi le pot îmbunătăți. Nu vreau să spun că o perioadă am fost lenesă, mai degrabă aș spune că am avut și eu nevoie de o perioadă de pauză.
Însă mai târziu mi-am dat seama că nu m-am bucurat de pauza mea așa cum ar fi trebuit. Spre exemplu, dacă aș fi fost puțin mai conștientă de trecerea timpului meu m-aș fi bucurat mai mult de factorii următori:
- timpul petrecut cu familia;
- timpul petrecut în preajma lui David;
- timpul pentru pictură;
- timpul pentru plăcerea mea de a croșeta;
- și bineînțeles timpul pentru lectură;
Știu că puteam să fac lucrul ăsta de foarte mult timp și de asemenea puteam să mă bucur de toți factorii, pe care eu i-am amintit mai sus. Și nu vreau să mă plâng acum de ceea ce puteam face, ci numai că mă gândesc să-mi fac o listă cu priorități, pe care să o respect și care să-mi producă acea stare de relaxare și libertate pe care mi le doresc.
Habar nu aveam că și sufletul meu are nevoie de relaxare precum trupul. Și cum pe mine nu m-a tentat niciodată să caut detalii despre o astfel de relaxare am ajuns din varii motive să fiu tristă. Nu e vina nimănui că s-a întâmplat așa, doar că eu nu am știut și nu am fost capabilă să gestionez așa cum ar trebui anumite situații ce mi-au tulburat liniștea sufletului.
Aveam nevoie de ceva, aveam nevoie de un timp petrecut în compania sufletului meu și doar atât. Și dacă aș fi dat vina pe cineva ar fi fost foarte aiurea, pentru că eu sunt responsabilă direct pentru tot ceea ce mi se întâmplă. Tocmai de aceea mi-am propus să am mai multă grijă de mine.
Să am grijă de ceea ce-mi doresc și bineînțeles să mă ocup și mai mult de ceea ce-mi place și ce-mi aduce mai multă fericire. E ciudat că fericirea nu vine niciodată singură, ea vine cu cele mai mari provocări. Până la urmă sunt bune și aceste provocări, deoarece ne mai trezește puțin la realitate și, în cele din urmă, înțelegem mult mai bine ce se întâmplă în viețile noastre.
Și totuși în mare măsură depinde de noi de drumul pe care vrem să ni-l alegem și pe care să îl urmăm o bună perioadă de timp în viața noastră. Sincer nu știu ce alegeri ai fi făcut tu pentru a îmbunătăți viața, dar eu știu foarte bine ce trebuie să aleg de acum în colo pentru binele din viața mea.
Adaugă un comentariu