Cred că în foarte scurt timp o să ajung să nu știu unde să mă mai împart. Spre uimirea mea nici nu mi-am dat seama în câte proiecte m-am băgat. Și asta nu poate fi ceva rău, doar că la o simplă analiză în această seară mi-am dat seama că nu prea mai am timp și pentru pasiunile mele.
În afară de asta mi-am dat seama că am ieșit complet din viața socială a familiei mele… după ce că stau prea puțin timp acasă îmi dau seama că și în acel scurt timp sunt ocupată cu lucrurile mele. Și eu care zilele trecute abia așteptam să vină weekendul să pot face câteva din lucrurile astea:
- să pictez;
- să petrec un timp cu David;
- să stau mai mult timp cu mama, cu familia mea;
- să citesc mai mult decât de obicei;
- să-mi rezerv timp de gândire și de meditație;
Până la urmă nu-i chiar atât de rău că îmi fac planuri pentru timpul meu liber, deși sunt conștientă că în acel moment voi face mult mai puține lucruri. Iar de asta mi-e cel mai teamă. Mi-e teamă că uneori pierd timp doar plănuind și nu acționez deloc, iar acum când a, făcut asta mi-am dat seama că nu mai am timp de nimic.
Offf, cât de împrăștiată pot fi uneori… Sunt curioasă ce strategie o să-mi trasez până sâmbătă pentru a rezolva toate lucrurile în care m-am băgat. Și când mă gândesc la faptul că peste câteva ore se va face vineri, iar eu habar nu am de unde să încep îmi vine să urlu.
Cum naibii, de nu mi-am dat seama că lucrurile s-au suprapus unele peste altele? Și eu care abia așteptam să vină wekeendul să mă pot liniștii și bucura de familia mea. Doamne, cât de dor îmi este de plimbările prin pădure și prin locul meu secret, nici măcar de asta nu am mai avut timp.
Adaugă un comentariu