Uneori lucrurile nu sunt așa cum ni le dorim noi și de cele mai multe ori încercăm să vedem doar acele realităţi pe care mintea noastră le înţelege. Mă temeam că realitatea mea este inexistentă și că toate acele obiceiuri pe care mi le-am construit nu există.
M-am întrebat de atâtea ori de ce nu pot fi înţeleasă de oamenii din jurul meu? Atunci mi-am dat seama că am făcut o greșeală – n-am încercat în nici un moment să explic oamenilor din jurul meu realitatea mea… și uite așa am ocolit și problemele. Era o perioadă când încă mai credeam în oameni, dar acum m-am ascuns în ceea ce mi-am construit, în lumea mea.
Acolo nu trebuie să dau socoteală pentru nimic, nici pentru ceea ce fac, nici pentru ceea ce gândesc și nici pentru ceea ce ar trebui să simt… Și cu toate astea am momente când mi-aș dori ca oamenii să lase egoismul deoparte. Dar suntem prea orbi ca să vedem, prea surzi ca sã auzim și prea complicaţi pentru a înţelege realitatea.
Oare câti dintre oamenii din jurul nostru se gândesc să facă ceva pentru ei și ceva pentru ceilalţi? Motivare pentru a face ceva nu-ţi trebuie prea multă e de ajuns să te plimbi pe străzile prăfuite și să observi ce se întâmplă în jurul tău. Eu una m-am decis – îmi voi construi realitatea mea.
Voi renova casa de care am atâta nevoie, locul în care mă voi simţi ca acasă și locul în care voi reuși sã lucrez fără să fiu deranjată și la rândul meu să nu deranjez pe nimeni. Sunt atât de puţine lucruri ce mă fac fericită cu adevărat încât uneori mi-e teamă să vorbesc despre ele și le ascund într-un colţ de suflet. O fi bine, o fi rău habar nu am, dar asta este realitatea cu care mă confrunt…
Adaugă un comentariu