Ziua mea a început cum nu se poate mai prost. Am răcit și m-am trezit cu dureri mari de cap, în plus de asta nu m-am putut concentra suficient de bine la ceea ce aveam de făcut la birou. Pe scurt, ziua mea se anunța a fi cel mai mare dezastru, însă după prima ceașcă de ceai consumată lucrurile s-au mai lămurit puțin.
Spre seară se pare că mi-am intrat în ritm. Mi-am programat deja câteva lucruri pentru luna viitoare, și mai mult decât atât câteva obiective pentru anul viitor. Sper să le și duc la bun final și să nu mai amân finalizarea unora dintre ele. Poate că ar fi cazul să fiu mult mai responsabilă, mai ales că am mai adăugat ceva ani la vârstă.
Seara mea s-a încheiat cum nu se poate mai bine, cu gândul la el și bineînțeles mi-am drăgălășit puțin nepotul. Nu se putea să încep weekend-ul fără el. Și ce-i drept nici el nu prea poate să stea fără mine. Cu atât mai mult că în această seară a îndrăznit mititelul să mă certe pentru că:
- nu i-am adus foaia cu litere promise;
- nu i-am ascultat povestea lui;
- și mai mult decât atât nu a găsit, în dormitor la mine, lupul de pluș cu care el se jucă;
Nici nu vă imaginați ce mutriță a putut să facă. I-am promis că mâine mă voi prezenta cu tot ce mi-a cerut și mai mult decât atât îmi voi face și mai mult timp pentru el. Că doar el e singurul nostru răsfățat și nu putem să-l refuzăm, nici eu, dar nici ai lui. Probabil că dacă n-ar fi fost atât de lipicios nu ne-am fi atașat atât de mult de el, dar așa ne-a atras pe toți în cel mai scurt timp, iar acum nu știm cum sa îi mai facem pe plac. Răsfățatul!
Adaugă un comentariu