În loc de „despre mine” și despre lucruri

Zilele trecute o parte din prietenii mei mi-au reproșat faptul că sunt o persoană mult prea miaterioasă. Iar prin acest lucru nu fac nimic altceva decât să induc oamenii în eroare, deși eu una nu îmi doresc asta.

Sunt conștientă că de teamă să nu dau prea multe fapte din casă mă împiedic în lucruri foarte simple și mai rău le complic.

Mi-aș fi dorit să am atât de mult curaj încât să fii spus ceea ce scriu acum în acest articol mult mai devreme și mult mai deschis. De fapt în articolul asta vei găsi mai mult amănunte despre prezent și viitor.

Trecutul are locul lui!

Am învăţat că despre trecut nu trebuie să vorbești, ci numai să tragi învăţăminte din el. Indiferent de cum a fost trecutul meu nu am să mă plâng de asta și nici n-am să neg faptele care s-au întâmplat. Pe de altă parte știu că toate astea s-au întâmplat cu rost și am avut cele mai bune învăţăminte.

Dar gata cu trecutul… e bine că am făcut faţă tururor problemelor și într-un final am avut și rezultate. Și n-am de ce să blamez trecutul meu, ci doar să-l accept și să merg mai departe…

Poate că dacă aș fi fost o fire mult mai deschisă nu aș mai fi avut atât de multe chestiuni pe care să le accept și să învăț să trăiesc într-o oarecare măsură cu ele. Dar de, omul cât trăiește învață și asta s-a întâmplat și în cazul meu…

Prezentul e primordial!

Nu știu ce părere aveţi voi despre al vostru prezent, dar eu una despre al meu mi-am schimbat-o în urmă cu câteva săptămâni. De fapt atunci s-au întâmplat câteva lucruri care m-au făcut și m-au împins dincolo de confortul cu care eu eram obișnuită.

Poate că am mai spus-o și cu o altă ocazie – nu sunt adepta schimbărilor stricte în ceea ce privește viața mea, dar asta nu înseamnă că nu o să mi-o îmbunătățesc.

Și chiar dacă acum, zilele astea îmi este atât de greu să mă țin de agenda faptelor, încât uneori aș vrea să renunț. Și tocmai în acel moment de agonie îmi dau seama că nu mai pot face fix aceleași greșeli ca în trecut. Nu! Nu asta îmi doresc pentru prezentul meu.

Și așa am fost nevoită să-mi schimb perspectiva și traiectoria din viața mea. Iar în prezent am învățat că pot face un singur lucru mult mai bine, mult mai ușor și mult mai rapid, decât dacă aș începe un număr mare de proiecte.

• Până la urmă am învățat ce înseamnă cu adevărat respectul pentru munca mea, respectul pentru ceea ce fac și respectul pentru persoanele din jurul meu.

Poate că n-aș fi învățat toată treaba asta despre respect și poate că cele 7 luni rămase m-au împins să văd o nouă dimensiune a vieții mele.

Nu mă plâng de greutățile pe care le întâmpin zi de zi și nici de oamenii mai puțin sociali am învățat că fac parte și ei de pe planeta asta și de schimbat nu prea am cum să-i schimb.

• Mă bucur că am reușit într-un sfârșit să-mi prioritizez cele mai importante proiecte ale mele și cât de cât să mă țin de agenda pe care mi-am propus-o.

Recunosc am tendința să mă abat de la drum și de aceea mi-am lăsat cele mai importante schițe la vedere prin casă (de fapt în dormitor, căci este singurul loc unde pierd mai mult timp).

Am zis că n-am să vorbesc despre persoana ce m-a făcut să văd lucrurile mai limpede și nici despre acel moment în care s-a produs scchimbarea.

Astea două fapte importante țin de viața mea personală și am observat că îmi este mult mai bine dacă o țin așa „secretă” de ochii lumii. Sau poate că respectul despre care vorbeam mai sus m-a făcut să fiu puțin mai altfel.

Planuri pentru viitor!

Deși mi-am propus să nu dau prea multe din casă trebuie să spun că am ceva planuri, chiar dacă unele dintre ele par puțin nerealizabile.

Însă în toată nebunia asta am învățat să am răbdare cu mine, să am răbdare cu ceea ce fac și să nu mă abat de la drum. În primă fază este vorba despre 3 planuri foarte importante pentru mine în perioada viitoare.

• Unul dintre ele se referă strict la sănătate. Știu că mai am un hop pe care sper să-l trec cu bine. Iar aici dacă aș deschide cutia Pandorei, probabil că mulți își vor da cu părerea.

Iar ca să pot evita acest lucru mam decis să țin toate lucrurile legate de sănătate departe de blog, și chiar de oamenii apropiați. Știu foarte bine ce am de făcut cu privire la asta și bineînțeles că am luat în calcul sfatu medicilor.

De aceea lucrul ăsta îmi va schimba puțin traiectoria și în ceea ce privește munca mea la firma unde lucrez în prezent. Și amintind de asta trebuie să recunosc faptul că nu mi-a fost ușor să-i spun șefului meu că peste câteva luni nu voi mai putea lucra pentru el.

Dar știam că este mult mai important să găsească o altă persoană care să mă înlocuiască în timp util, decât să-l aglomerez cu problemele mele personale.

Și chiar dacă am avut o discuție puțin mai aprinsă cu ai mei acasă, faptul că mi-am pus șeful în temă cu ceea ce va urma mi s-a părut echitabil pentru amândoi. În plus bunica avea o vorbă – e mult mai bine să-ți lași loc de „bună ziua” decât să ajungi o nesuferită.

• Cel de-al doilea plan se referă la cartea pe care o scriu în prezent. Deja mi-am dat un termen pentru finalizarea ei și muncesc din greu la asta pentru a-mi respecta termenul.

Și pe bune de nu îmi place mult mai mult discipina pe care o am acum, față de mine, de proiecte, de oameni și de faptele mele. Știu că voi avea câteva obstacole de trecut în ceea ce privește cartea mea, iar unul dintre ele e chiar mâine.

Pe de altă parte mă încântă gândul că în sfârșit fac ceea ce îmi place ți îmi duc până la final. Iar încântarea asta a mea se observă în tot ce fac. În plus am uitat ce înseamnă să fii un om trist și mă bucur de fiecare moment. Păcat că am înțeles că viața e mult prea scurtă atât de târziu.

Dar da, pentru lucrurile bune din viața ta nu-i târziu niciodată, doar trebuie să fii mai atent la ceea ce se întâmplă pentru a le putea primi așa cum se cuvine.

• Iar cel de-al treilea proiect se referă strict la viața mea personală, la relația mea, iar aici nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu am să dau detalii. Doar am să spun atât – nu există distanță și neîncredere atunci când iubești, crezi și ai respect. Și cu asta sunt sigură că am spus tot.

Altceva nu cred că mai am ceva de adăugat cu privire la viitorul meu ci doar să-l rog pe Doamne, Doamne să-mi dea mai multă răbdare cu mine și cu cei din jurul meu.