Astăzi voiam să scriu cu totul și cu totul despre altceva, dar pentru că nu am timp suficient pentru postul la care m-am gândit toată ziua mi-am propus să scriu totuși ceva drăguț, ceva optimist. Cei care mă cunosc știu foarte bine cât de mult îmi plac copiii și că de asemenea îmi doresc un copil, doar că aștept momentul potrivit pentru asta. Știu că nu îmi va fi ușor în unele privințe, dar așa cum mă descurc cu Daviduț (nepoțelul meu) sper și îmi doresc să mă descurc și cu al meu copil.
Nu cred că mai este cazul să mai spun că în majoritatea posturilor mele sunt foarte multe pozici cu David. Asta pentru că îmi place și pentru că de fiecare dată în prezența lui mă simt foarte bine. M-am gândit să scriu despre asta în seara asta pentru că vreau să dorm bine și să nu mă trezesc cu nu știu ce gând negru prin minte înainte de culcare.
De fapt cred că scriu despre acest lucru pentru că în ultima perioadă m-am tot gândit oare cum va arăta copilul meu, deși repet încă nu este cazul, deoarece, foarte simplu – sunt singură, iar pentru un bebe ai nevoie de doi. La un moment dat mă gândeam că poate îl moștenește pe tata și ia culoarea ochilor de la el, adică albastru – ceea ce eu nu am avut parte, gropitele de la mine și deocamdată cam atât că nu știu încă de ce variante mai dispun pentru a-mi contura trăsăturile viitorului meu copil.
Poate că am ajuns să scriu articolul ăsta și pentru că m-am tot uitat în ultima perioadă la poze cu diferiți copilași. Însă o singură păpușă umană mi-a plăcut drept urmare am să las pozele cu ea la finalul articolului. Eu nu am nici un fel de preferințe în ceea ce privește sexul copilului, nu mă deranjează nici dacă este fată, nici dacă este băiat. Doar al meu să fie… de fapt al nostru, al meu și al viitorului meu soț.
Adaugă un comentariu