Aș putea spune că nu mai am nici un chef să mai fac ceva. Uneori mă simt de parcă ziua de mâine nu ar exista și atunci încerc să fac cam tot ce pot în fiecare moment. Deși funcționez foarte bine și după alte principii am încercat să mă ghidez întotdeauna după sfatul bunicii – „odihnește-te dintr-o muncă printr-o altă muncă”. Practic niciodată nu am avut timp să stau degeaba, cum terminam ceva mă îndreptam către altceva.
Numai că astăzi am înțeles că nu mai pot funcționa așa. Am ajuns să am diferite blocaje pe parcursul zilei, blocaje pe care până acum nu le băgam în seamă. Poate că organismul meu a obosit puțin și mintea mea refuză să mai ia și ea o pauză. Chiar și acum când mi se închid ochii de somn, eu încă mai stau și scriu. Sunt conștientă că nu mai pot continua mult timp așa, dar vreau să-mi pun mai întâi toate treburile la punct.
Nu pot spune că în viața mea este totul perfect, dar nici rău. Și câteodată mă străduiesc să fac din ce în ce mai multe lucruri pentru că mă cuprinde gândul și în același timp teama că mâine n-am să pot face tot ce îmi doresc. Mi-am propus ca de acest concediu să-mi rezerv ceva timp și pentru mine. Și aș pleca departe undeva – să nu mai știu de nimeni și de nimic. Aș rătăci pe drumuri vechi și în locuri unde să nu cunosc pe nimeni. Se pare că oamenii de aici au început să mă plictisească sau poate că eu m-am transformat mai mult decât m-aș fi așteptat.
Și-apoi în lumea asta nebună ce era să mai fac?! Am încercat să stau cât mai departe de problemele altora, de problemele mele, de probleme în general. Dar acum mă jur că am nevoie de o pauză. Nu știu de când nu am mai luat o pauză, căci eu mereu fac câte ceva și cu toate astea tot simt că mi se scurge timpul și că nu este totul așa cum mi-aș fi dorit. Iar în cazul asta vreau să-mi planific o călătorie – cine vrea să călătorească alături de mine?
Adaugă un comentariu