Bărbatul pe care mi-l doresc

Nu știam că pot fi atât de sensibilă. Și când spun sensibilă nu mă gândesc la acea sensibilitate provocată de problemele din jurul meu. Mă refer la sensibilitatea provocată de emoții, trăiri, sentimente. Mi se pare foarte ciudat că în trecutul apropiat confundam lucrurile simple și le complicam fără să vreau asta. Și nu neg faptul că, de fiecare dată, cei mai importanți oameni din viața mea au fost și sunt alături de mine.

Nu mi se părea firesc să am anumite senzații atunci când privesc sau aud ceva interesant, de genul apropierea dintre oameni, grija unuia față de celălalt… Și nu puteam să le percep pentru că eu trăiam într-o lume robotizată, o lume pe care eu mi-am construit-o greșit. Dar pe care am reuși să o remodelez. Spre exemplu am fost foarte încântată că mi-am trasat calitățile bărbatului pe care mi-l doresc.

Cum arată bărbatul ideal pentru mine?

Știu că sună ciudat să scriu despre asta, mai ales după ce în ultima perioadă îmi pierdusem încrederea în bărbați și nu aveam sentimente prea bune față de ei. Dar, așa cum am încercat să-mi analizez greșelile și comportamentul, așa am încercat să văd partea bună din ceea ce mie mi se părea rău și nepotrivită. Astfel mi-am notat pe o hârtie câteva din calitățile pe care mi le doresc de la viitorul meu soț.

• să mă tempereze atunci când sunt foarte vulcanică și pot să mă rănesc singură;
• să-mi aprecieze munca, așa cum eu o apreciez pe-a lui și să nu-și bată joc de ea;
• să nu încerce să-mi schimbe comportamentul, pentru că oricum mă voi schimba eu dacă simt că este necesar;
• să nu mă certe sau să ridice tonul la mine, atunci când greșec, mai degrabă să-mi explice cum este corect;
• să mă lase să iau decizii de una singură atunci când este cazul și doar să mă îndrume;
• să-mi ofere încredere și respect așa cum și eu i le ofer;
• să mă lase să lucrez chiar dacă uneori depășesc cu mult orele de muncă;

Știu că nu sunt o persoană perfectă, tocmai de aceea nu am făcut referire nici la frumusețea lui și nici la bani. Și asta pentru că mie îmi place să fiu independentă. Nu îmi place să stau la mâna cuiva, nici măcar la mâna viitorului meu soț, pentru că nu mi se pare normal și pentru că îmi place să-mi câștig existența muncind.

Probabil că nu scriam nici măcar un cuvânt despre asta, dar cineva m-a făcut să conștientizez cât de mult înseamnă pentru mine și cât de mult m-au ajutat sfaturile sale. Pe de altă parte am dat și peste câteva poze sugestive care m-au facut să mă gândesc la persoana respectivă și ulterior să zâmbesc cu gura până la urechi. Pozele le puteți vedea și voi mai jos.