Am obosit și m-am blocat într-un glob de cristal, într-o lume ce nu-mi aparține și care aparent se spune mă face fericită. Știu că dintre toți eu sunt cea mai vinovată pentru că am crezut că într-o zi lumea asta nebună se va schimba, dar nu se pare că toată lumea persistă în greșeli. Și mai rău decât atât am ajuns să ne purtăm precum animalele în jungla asta umană.
Nu mai avem gram de sentiment și ne axăm pe cum să-l distrugem pe celălalt. Nu asta este lumea pe care mi-am dorit-o, nu asta am vrut… Dar ce mai contează acum. Indiferent că vrei să fii diferit de cei din jurul tău tot nu vei putea asta pentru că cineva se va gândi ca la un moment dat să te înlăture. Nu am înțeles încă nici acum de ce trebuie să fim atât de răi, de ce trebuie să ne complicăm atât de mult existența când nu este cazul.
Am înțeles că oarecum este fascinant să faci lucrurile pe dos, să pretinzi respect exact în acel moment când tu nu oferi respect. Nu aș vrea să mai continui lista asta căci aș deveni foarte tristă și deja nu am starea necesară pentru a mai face față încă unui moment plin de tristețe. Dar sunt lucruri ce-mi întrerup gândurile mele ponosite și-mi mai trimit câte un fior de groază, pe care într-o lume normală nu ar trebui să-l simt.
Dar cum aici se poate întâmpla orice nu mai vreau să am așteptări de la persoane ce nu se pot ține de promisiuni, de la persoane care își propun să facă ceva, dar care niciodată nu se implică în propriile sale proiecte. Ca să nu mai vorbesc despre mizeria pe care o găsești la orice pas – scuipați, ambalaje, gumă de mestecat, rahați de câine – pe toate le găsești pe străzi și asta nu mai e o noutate pentru nimeni.
Cred că o ciudățenie o să pară atunci când totul va fi perfect, dar până atunci eu mă aleg cu o listă plină de nemulțumiri care nu depind de mine, ci de întreaga comunitate.
Adaugă un comentariu