Ce ciudată este câteodată viața asta… exact atunci când te aștepți mai puțin te izbește din plin și te face să-ți pierzi echilibrul. De câteva nopți am același vis tâmpit pe care nici măcar nu știu cum să-l descriu mai bine. Cred că mi-ar fi mult mai simplu dacă te-aș întreba ce ai face dacă cineva îți va spune că mai ai câteva luni de trăit? Ce ai gândi în acel moment?
Ce ai simți cu adevărat și ce crezi că poți fi în stare să duci la bun sfârșit? Așa cum am spus și mai devreme eu am cam în fiecare seară coșmarul ăsta și mă întreb de ce oare așa? Sau poate că e vreun semn de sus că ceva se va întâmpla. Însă dacă asta ar deveni realitate probabil că nu voi face altceva decât să duc la bun sfârșit toate ideile și proiectele mele.
Sunt sigura de asta, căci mă cunosc foarte bine și când vine vorba de termen limită aș face orice efort necesar doar ca totul să fie perfect. Și ar mai fi ceva – aș pleca cât mai departe de ai mei. Asta pentru simplu fapt că nu suport să văd cum cineva îmi plânge de milă.
Nu am nevoie de mila nimănui și dacă ar fi nevoie voi construi zeci de ziduri în jurul meu doar pentru a ține oamenii cât mai departe de mine. Poate că asta la prima vedere pare așa o scenă descrisă dintr-un film dramatic, dar chiar asta aș face.
Oricum de fiecare dată când am avut vreo problemă am încercat să o rezolv de una singură să nu știe nimeni nimic. Întotdeauna am fost așa, iar acum nici că pot schimba asta. Sunt obișnuită să fiu singură la orice pas, să găsesc rezolvări la problemele celorlalți și să-i împac pe toți, mai puțin pe mine.
Ce să-i faci dacă sunt o fire mult prea complicată pentru restul lumii. Încă mai sper că toată nebunia asta e doar un coșmar din care am să mă trezesc cândva…
Catalin a zis
Greu de spus… Pentru că toți avem convingerea că ne cunoaștem și știm ce vom face în anumite situații. Totuși, gândul ce descrie titlul articolului se referă la o situație unică, de o gravitate maximă pe care, cu siguranță nu o poți simți și descrie acum, poate doar prin prisma a ceea ce ţi-ai dori în acest moment să faci.
Așa este, sună ca un coșmar și e bine să-l păstrăm doar la acest nivel. Pentru că, dacă stăm sa-l analizăm, să ne analizăm ce am face dacă…, pierdem un timp important în care chiar am putea face altceva, mult mai folositor.
Nu suntem stăpânii propriei vieți, am fost dăruiţi cu această miraculoasă scânteie a vieții, pentru a ajuta pe ceilalți să aibă la rândul lor, o viaţă mai bună, să dăruim întâi pentru a putea primi… Nimeni nu a realizat niciodată nimic semnificativ de unul singur, avem nevoie de oameni, ei sunt cei alături de care ne construim amintirile, singura noastră avere, pe care le-o lăsăm moștenire, pentru a le înfrumuseța vieţile…
Kitty a zis
Suntem obisnuiti sa pierdem timpul pe nimicuri si sa facem alegeri gresite, apoi ne plangem ca nu avem timp pentru ce ne dorim