În sfârșit pauză, în sfârșit concediu. 3 săptămâni în care pot să-mi planific un nou început, în care îmi pot termina vechile proiecte și de ce nu 3 săptămâni în care să pot călătorii. Ador călătoriile cu cât mai lungi cu atât mai bine pentru mine. Îmi place să strâng amintiri, de fapt sunt o colecționară convinsă a amintirilor din călătorii. Sunt hotărâtă să-mi iau verișoara și să plecăm cât mai departe de aici.
Avem nevoie de o pauză amândouă, chiar dacă ea nu recunoaște asta. În altă ordine de idei am putea să apelăm la servicii profesionale și vom pleca unde vom vedea cu ochii. Nu mai vreau să aud de probleme, nu mai vreau să aud că nu se poate și nu mai vreau să aud că nu există timp suficient pentru ceea ce îmi doresc.
De azi pot face orice – sunt liberă și mă bucur de libertatea mea. Am să profit din plin de timpul meu și am să fac exact ceea ce până acum nu am făcut. Am să-mi investesc timpul în ceea ce îmi place să fac mai mult – călătorii, scrierile mele, schițele și desenele mele. Iar dacă voi fi destul de capabilă voi continua și cu rochițele mele, chiar dacă asta ar însemna o muncă în plus.
Nu mi-e teamă de muncă, mai ales atunci când fac ceea ce îmi place și dacă ar fi după mine nici nu aș mai dormi. Dar pentru început vreau să bat țara asta în lung și-n lat, nu mă mai interesează de ce spun oamenii din jurul meu. Sunt stăpână pe alegerile mele și știu foarte bine ce fac, chiar dacă uneori sunt eu puțin mai zăpăcită și nu prea mă înțelege lumea.
Până la urmă să nu mă înțeleagă, oricum explicații nu am să le dau și mai mult decât atât vorbele lor nu mă mai lovesc. Mă pregătesc de ce este mai bun pentru mine și nu am să las pe nimeni să-mi strice bucuria. Până astăzi am crezut că nu pot face mare lucru și că nu pot înainta fără să am sprijinul cuiva – uite că nu-i chiar așa.
Mă descurc singură și chiar a început să-mi placă, nu e nici greu, dar nici ușor, în schimb satisfacția este imensă. Și cine se descurcă singur știe foarte bine despre ce senzație este vorba și despre ceea ce eu vreau să transmit aici. E puțin ciudat că până acum am trăit în capcana asta în care am crezut că e perfect așa.
Nimic nu era perfect, cu atât mai puțin viața mea. A fost puțin mai greu la început până m-am obișnuit cu ce avea și are să se întâmple mereu în jurul meu. Însă acum nu vreau să mă mai gândesc la proiecte și muncă vreau să mă gândesc doar la viitoarele mele călătorii și la amintirile pe care mi le voi face.
Sunt sigură că în scurt timp o să ajung acolo unde mi-am dorit întotdeauna, am să ajung să fac tot ce vreau și să nu regret nimic…
Adaugă un comentariu