„M-am îndrăgostit de vocea ta fără să înțeleg cum sau de ce… Pur și simplu mi-a plăcut vocea ta. Ce ciudat, nici măcar nu te cunosc, nici măcar nu-ți știu înfățișarea și m-am îndrăgostit de vocea ta. Oare de ce te ascunzi de mine? De ce nu vrei să mă lași să te cunosc așa cum ești?
Te-am rugat de mii de ori să-mi trimiți o poză de a ta. Mi-ai răspuns că nu ai poze cu tine și că nici camera telefonului nu te poate ajuta. Nu am vrut să insist cu asta, deoarece nu îmi place să mă contrazic cu tine pe treaba asta… Și cu toate astea da m-am îndrăgostit de vocea ta.
Mi-a rămas în minte și parcă și acum o ascult în ureche. Ufff, oare cât mai durează până am să te strâng în brațe, până am să te simt și până am să te privesc zâmbind în fiecare dimineață? Oare cât timp va mai trece până ai să fii aici lângă mine, până o să împărțim cele mai frumoase momente…
Știu e greu! Pentru început totul este greu. Dar eu una n-am să spun că îmi este greu, ci am să te aștept până în ultimul moment. Știu că mai târziu sau mai devreme ai să vii acasă, ai să mă strângi în brațe și bineînțeles nu vei mai vrea să-mi dai drumul să plec. Poate că tu acum ai senzația că eu glumesc, dar nu!
Nu vreau să mai stau fără tine te doresc prea mult și nu vreau să te pierd doar așa dintr-o prostie. Nu sunt eu cea mai bună dintre persoane, dar îmi voi da silința să te respect, să te iubesc și să nu ies din cuvântul tău. Sincer mi-ar fi mult mai ușor să mă las ghidată de vocea ta…
Ufff, da… vocea ta! E aceeași voce ce-mi șoptește devreme: bună dimineața! și aceeași voce ce-mi spune târziu în noapte: Noapte bună! Somn ușor! Și e aceeași voce care uneori mă ceartă pentru că nu am grijă de mine…hmmmm, aceeași voce ce știe să mă alinte fără prea multe explicații.
Și cu toate că ești absent te simt mai prezent ca niciodată. Asta poate și pentru că îmi place să-ți recitesc mesajele, să te păstrez mereu viu în memoria mea și să nu las nici o clipă să treacă fără să mă gândesc la tine.”
Adaugă un comentariu