Iubesc toamna asta. Nu știu de ce, dar parcă anul ăsta este diferită, anul ăsta o simt mult mai blândă, mult mai frumoasă, mult mai caldă. Toamna asta am îndrăznit să fiu eu, să iubesc în felul meu. Am avut nevoie de cineva care să-mi arate modul în care sunt și ceea ce sunt eu.
O bună parte din timpul meu am crezut că nu fac nimic bine, că totul este împotriva mea și că oamenii din jurul meu mă urăsc. Dar toate aceste chestii urâte erau mai degrabă în mintea mea și cam atât. Am noroc cu ai mei prieteni că sunt alături de mine și că mă susțin de fiecare dată.
Am nevoie de ei atât de mult de ei și nu concep viața fără ei. Sunt conștientă că fără ajutorul lor nu aș putea face prea multe lucruri. Abia aștept să vină sfârșitul de săptămână pentru a reuși în sfârșit să mă întâlnesc cu ei.
A trecut atât de mult timp și îmi este foarte, foarte dor de ei. Abia aștept să-mi văd familia, fratele, rudele și prietenii. Hai sâmbătă te aștept cu nerăbdare!
Adaugă un comentariu