– Meera în această dimineață am încercat să-ți găsesc familia și implicit pe cel care-l iubești, dar…
– Dar ce se întâmplă doctore? Ce ai aflat și nu vrei să spui? se resti Meera încercând din răsputeri să se forțeze să se ridice. Vrei să spui că nimeni nu este interesat de mine? Vrei să-mi spui că el nu mă mai iubește? Sau ce?
– Meera calmează-te nu te mint cu nimic și dacă vrei să știi adevărul despre el am să-ți spun chiar acum. În tot timpul în care tu ai stat aici în comă pe el nu l-a interesat și… și are o altă familie, îi răspunse medicul cu tristețe în glas, încât fața i se întunecase de durerea provocată de starea Meerei.
Chiar dacă nu recunoștea în fața ei o iubea enorm, dar se gândea că nu avea nici o șansă atât timp cât ea se gândea tot timpul la iubitul ei, uneori era gelos pe acesta că o persoană așa cum este Meera n-a încetat să-l iubească, chiar dacă nu l-a interesat starea ei de sănătate.
În cameră se lăsase tăcerea, iar doctorul plecă în grabă nu vroia să-i arate Meerei ce simte cu atât mai mult nu suporta ideea că ea este supărată și că în următoarea perioadă pe chipul ei se va așterne tristețea. Închise ușa încet fără să facă zgomot, dar nu plecase stătea cu spatele rezemat de ea și multe șiruri de lacrimi îi acoperise oprajii, se simțea de parcă pierduse ceva nu vroia să-i spună adevărul Meerei, dar dacă nu i-ar fispus el tot ar fi aflat ea singură. Se uită la ușă vroia să intre iar dar se opri și plecă auzind până departe plânsetele și suspinele Meerei…
Andra a zis
Nuuuu… sa nu-mi spui ca se termina asa povestea… :-S
Kitty a zis
Nu nu… mai avem mai avem…