De când mă știu iubesc spațiile libere, mari, încăpătoare și sunt atrasă de casele ce au astfel de încăperi mărețe. Probabil că sunt atrasă de acestea deoarece toată copilăria mea mi-am petrecut-o citind despre castele și încăperile lor magice. La asta cred că mai contribuie și poveștile bunicii despre locul unde interpreta diverse piese de teatru. Iubesc acele momente și îmi doresc să rămână la fel de vii și peste ani, atunci când eu voi deveni o persoană senilă, ce nu-și amintește nimic.
Mi-am dorit întotdeauna să trăiesc într-o casă frumoasă din lemn de ce nu, într-o casă spațioasă cu camerele luminoase. Visez la o astfel de casă și mi-aș dori chiar și la finalul vieții, dacă ar fi, să reușesc să am parte de o astfel de casă. Cum de fel sunt o fire foarte curioasă am început să caut schițe cu acea casă din copilăria viselor mele. Am găsit câteva lucruri interesante, mobilier interesant și totodată podele din lemn masiv strălucitor.
Mă îndrăgostesc de fiecare dată de acele case ce au în componența lor grădini imense, verzi și pline cu flori. Îmi plac foarte mult florile, îmi place verdele și dacă s-ar putea m-aș muta pe acele insule splendide ce îmbină frumusețea mării cu verdele vegetației.
Am trăit la țară o bună perioadă a vieții mele și sunt obișnuită cu lucrurile mărunte ce fac mereu diferența. Cum să nu îmi facă plăcere să stau iarna în fața șemineului cu o ceașcă mare de cafea și să aud cântecul focului din acel magic șemineu.
Numai din această cauză tata a început să urască iarna, dar și modificările pe care mi le doream de fiecare dată în fiecare iarnă când se întâmpla să stau pe acasă. Dacă ar fi după mine, mi-aș dori să am în fiecare încăpere din locuința mea câte un șemineu.
Casa perfectă nu poate fi fără o terasă plină cu ghivece cu flori și înconjurată de verdele smarald al ierbii crude de primăvară. Poate că acum sunt doar simple vise, dar eu sper ca în curând să-mi realizez acest spectaculos vis. Cred că o astfel de terasă ar fi locul minunat unde aș putea sta să-mi scriu articole pe bloguri sau locul perfect unde aș putea croșeta în voie fără să mă deranjeze nimeni.
Uneori mă bate gândul să mă mut din nou la țară și să-mi construiesc acolo casa mult visată, dar sunt prinsă în acest oraș unde trebuie să lucrez. Nu-mi pare rău căci știu că va veni o vreme când voi reuși să mă retrag undeva la țară unde să-mi îndeplinesc una din dorințe.
Adaugă un comentariu