Acum ceva timp în urmă am fost în vizită pe la țară. Nu mai știu exact când, dar cu siguranță a fost una din acele zile în care simțeam că explodez și că vreau să mă liniștesc. Singurul mod care mă binedispune și mă face fericită este acela în care îmi pot petrece în voie timpul cu animăluțele mele preferate, dar și îngrijindu-mi florile.
Cred că sunt obiceiuri pe care le-am deprins în urmă cu foarte mult timp de la bunica mea și nu am de ce să mă plâng de aceste lucruri. Mi-am dorit întotdeauna să am spațiul meu verde, spațiul în care să mă regăsesc indiferent de problemele pe care le întâmpin în viața de zi cu zi.
Încă nu pot spune că am spațiul perfect, dar nici nu mă pot plânge de spațiul meu de la țară. Așa cum m-am obișnuit și mi-am făcut un obicei din asta îmi place să îmi privesc ghivecele cu flori ore de întregi fără să scot vreun sunet. Am început prin a vă povesti despre florile mele, deoarece, în acel sfârșit de săptămână am avut ocazia să văd pentru prima dată cum îmi răsăreau primii ghiocei pe care i-am sădit anul trecut.
Abia aștept să vină vară și să-mi modelez grădina cu floricele așa cum mi-o doresc de foarte mult timp. Încă mai am acele schițe realizate de bunica într-o vară când dorea altceva pentru fericirea mea. Sunt atâtea lucruri ce mă leagă de ea, atâtea lucruri pentru care simt nevoia să merg mai departe fără să mă opresc.
Am găsit acel punct de plecare de curând și nu mă voi lăsa până nu voi ajunge acolo unde îmi doresc. Am atâtea lucruri de realizat încât nu știu dacă viața asta mi-ar ajunge pentru tot ce îmi doresc. Poate dacă aș opri timpul în loc aș avea o șansă să duc până la capătul lumii ceea ce mi-am propus.
Adaugă un comentariu