Mi-am dorit să fii acolo în acele momente când mă simțeam singură. Și mai e ceva știu că nu vei recunoaște niciodată asta – tu te-ai supărat pe mine pentru că nu suporți gândul că m-ai pierdut. Am avut cele mai bune momente împreună și mă gândeam uneori că pare a fi o adevărată poveste…
Știi asta nu a durat prea mult timp, căci ai avut grijă să distrugi tot ce era mai frumos în prietenia noastră. Nu vreau să te scot pe tine vinovat, pentru că orice ar fi amândoi am greșit. Eu pentru că am avut prea multă încredere în tine și tu pentru că ai spus cu voce tare ceea ce simți pentru mine, deși știai foarte bine regulile acestui joc. Mă întreb cât oare va dura toată această tăcere dintre noi?
Nu mai suport. Nu îmi place să aud de prostiile pe care le faci de la persoanele din jurul nostru. Poate că nu am fost destul de clară când ți-am spus că țin la tine ca la un frate. Nu mă pot gândi la tine ca la un iubit, cum nici nu pot să-mi fac iluzii asupra acestei chestiunii. Tu ești acolo eu sunt aici în încercarea de a te face să înțelegi că nu am făcut nici o glumă cu sentimentele tale.
Când vei înțelege asta probabil că va fi prea târziu pentru relația noastră de prietenie. Așa cum am mai spus-o nu te acuz de nimic, doar că mi-e dor de prietenia nostră… Și cred că asta e mult mai important decât orice greșeală pe care am făcut-o… Vinovații oricum nu mai au loc în lumea asta, cum nici problemele noastre nu se vor termina aici.
Dacă ai știi ce îmi lipsește cel mai mult… sunt acele momente în care îmi spuneai că totul va fi bine și că nimic nu poate merge rău… Nu atât timp cât mă susții în ceea ce îmi propun să fac. Ideea e că tu nu mai ești aici și e din ce în ce mai greu să fac ceva bun pentru situația asta…
Adaugă un comentariu