Nici nu mai știu cum am început saptamâna asta. A trecut timpul prea repede ca să îmi mai dau seama cum și cât a trecut. De dimineață și până acum nu am făcut nimic altceva decât să stau și să fac curățenie. Nu înțeleg cum de se poate strânge atâta mizerie într-un singur loc și eu nu mă pot descurca să îi fac față. Mă gândeam în dimineaț asta că poate mi-am pierdut îndemânarea și nu mai știu ce am de făcut. Sau poate că am obosit prea rău sau poate că m-am săturat de toate astea, chiar dacă știu că sunt necesare.
Oricât de mult aș vrea să ocolesc anumite lucruri chiar nu am cum. Poate că am mai spus și în alte postări – nu am cum să stau nepăsătoare și să asist cum casa este cuprinsă de praf, mizerie și jeg. Nu sunt genul de persoana care să accepte toate aceste lucruri nu prea ok. De fapt, ce naiba o iau atât pe ocolite, într-o singură frază nu îmi place să stau în jeg, nu suport nici jegul și nici oamenii care sunt nepăsători la acest lucru.
Gata am zis-o și pe asta, acum pot să respir ușurată, în sfârșit m-am descărcat de această povară. Cred că ar trebui să mă descarc de draci mai des decât până acum, cel puțin am observat că în acest fel mă simt mult mai bine și ma pot concentra pe lucrurile mele. Ma bucur totuși că astăzi am reușit să fac o parte din acele chestiuțe pe care le credeam imposibil de făcut astăzi…
Chiar dacă dintr-un motiv sau altul am cam rămas în urmă cu celelalte treburi pe care le aveam de făcut. Acum cel puțin sunt mulțumită că am rezolvat cumva din curățenia pe care eram pregătită să o fac ca de obicei la final de săptămână. Până la urmă nu a fost chiar atât de rău că m-am ocupat de asta acum ceva ore…
Adaugă un comentariu