Cam de fiecare dată când ajung pe acasă, pe la țară nu reușesc să mă înfrupt din dulciurile mamei. Cum ajung acasă mă apuc de treburile mele și uit să mai ajung și pe la masă. Așa se face că în ultima perioadă nu prea reușesc să mănânc din ceea ce mama pregătește pentru noi.
Și cum nu îmi pot permite să-mi petrec prea mult timp pe acolo trebuie să plec mult mai devreme decât mi-aș dori eu. Dar cred că aceste lucruri se mai întâmplă și la case mai mari nu doar la mine. Cât despre timpul pe care mi l-aș dori să-l am niciodată nu cred că voi avea parte de el.
Astăzi mama s-a cam supărat un pic și nu m-a mai lăsat să plec până nu am mâncat din prăjitura făcută de ea. Și cum nu puteam fi chiar atât de egoistă i-am adus și prietenului meu. Nu de alta, dar dacă îi spuneam că am mâncat prăjitură cu frișcă acasă fără el, cu siguranță se supăra pe mine.
Așa am făcut mai bine și i-am luat la pachet. Nu pot să vă descriu cum am ajuns cu acea prăjitură acasă la el. Dacă mai stăteam puțin după șoferul de pe maxi taxi frișca de pe prăjitura mea devenea lichidă. Oricum imediat ce am ajuns am scos prăjitura, dar nu mai are aceeași formă pe care mama s-a chinuit să i-o dea.
În fine sper să fie la fel de gustoasă ca cea de acasă, altfel am să mă simt vinovată că am adus-o așa terminată. Sper ca în momentul când prietenul meu o va gusta să nu se strâmbe sau să o arunce… Dar la felul în care arată mai bine nu o mai luam.
Mai mult am stricat-o decât să o transport în condiții bune. Doamne, nu sunt bună de nimic! Cred că mi-ar trebui să iau ceva lecții să învăț cum să transport chestii fragile. Că la felul în care arată prăjitura acum parcă zici că a trecut o furtună peste ea…
Poate că ar fi mai bine acum dacă vă voi arăta forma originală pe care mama s-a chinuit să i-o dea. Măcar să rămâneți cu o imagine plăcută nu cu un dezastru…
Adaugă un comentariu