Sunt atât de fericită. Trupa mea preferată pop-rock a mai scos o piesă. Doamne, câtă fericire pe capul meu… Nu știu cum se face că tocmai au remixat o piesă pe care o ascultam cu bunica în copilărie.
Nu mi-am imaginat niciodata ca piesa aia o să sune atât de bine. Sau poate că acum în prezent piesa aia valorează mult mai mult pentru mine date fiind ultimele evenimente din viaţa mea. Prima data când am ascultat piesa m-a dus gândul la bunica. Îmi este atât de dor de ea… De toate activitățile pe care le realizam împreună și de toate clipele minunate.
Îmi amintesc și acum cât de mult îi plăcea să se joace în părul meu. Îi plăcea tare mult să mi-l facă în mii de bucle și apoi să prindă partea de sus cu o pamblică albastră. Mereu îmi asorta hainuţele în funcţie de culoarea ochilor mei. Așa am ajuns să iubesc albastrul în timp ce am pierdut și culoarea ochilor, dar și pe bunica. Anii aștia au fost un calvar în lipsa ei.
Dar de azi m-am hotărât să fac tot ce făcea și ea și de ce nu poate reușesc chiar să-i îndeplinesc dorinţele. Asta mă ambiţionează zi de zi și nu îmi dă pace…
Cât despre piesă ce mai pot spune mă relaxează extrem de mult și aștept plină de entuziasm să-mi traduc fiecare vers în parte. Am să las piesa aici să vă bucuraţi și voi de ea.
Adaugă un comentariu