Uite că după nu știu câte zile de văicăreală avem și noi parte de câţiva fulgi de nea. La un moment dat am crezut că nu o să mai apuc să văd zăpadă în această iarnă. Dar uite că Doamne, Doamne mai ține și cu mine. Abia aștept să ating primii fulgi de nea.
Să încerc să-i strâng în palma mea și cam atât, căci mai mult nu îmi pot permite. Probabil că nebunia mea de a vedea fulgii de nea, iar și iar m-a ajutat să sper că iarna va fi bună cu mine și îmi va dărui ceea ce îmi doresc. Acum pot zâmbii din nou și mă pot pregăti să-mi scriu o nouă poveste cu așa numita Crăiasă a Zăpezilor.
Abia aștept să mă apuc de scris și abia aștept să ajung acasă să stau în jurul sobei. Bineînțeles focul să fie mocnit în sobă, iar eu cu o cană de vin fiert savurându-l. Cam așa văd eu zilele pline cu fulgi de zăpadă și friguroase. Nu m-am gândit în nici un moment că în timp s-ar putea să fiu nevoită să renunț la aceste micuțe mofturi ale mele.
Îmi doream atât de mult să retrăiesc momentele mele din copilărie încât uneori am ajuns să visez aceste mici clipe. Da, știu sunt o fire prea nostalgică pentru zilele în care trăiesc, iar uneori asta îmi cam dă bătăi de cap.
În schimb pot afirma cu cea mai mare bucurie că sunt fericită de zăpada ce urmează să se așterne… Atât de fericită încât aș fi în stare să fac tumbe prin casă de fericire.
P.S. : poza asta am făcut-o anul trecut în iarnă…
Adaugă un comentariu