Te regăsesc oriunde pășesc, în orice lucru pe care îl fac, în orice chestie pe care o întâmpin. Vocea ta mă urmărește pas cu pas chiar și atunci când încerc să mă odihnesc. Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar tu ai schimbat totul.
Nu știu cine ești, nu știu de unde ești și totuși simt ceva special în relația asta stranie a noastră. Nu suntem mai mult decât doi străini ce își vorbesc uneori. Doi străini cu vise mari, doi străini ce niciodată n-au uitat să viseze.
Nici măcar nu știu cum a început povestea asta sau cel puțin când a început. Suntem acei străini ce și-au vorbit pentru prima dată într-o zi din jumătatea lunii august a acestui an. Apoi am încercat să ne regăsim unul pe celălalt în cuvinte simple, în lucruri care ne fac să simțim acea bucurie completă și fără sfârșit.
Nici distanța și nici micile noastre discuții în contradictoriu nu ne poate îndepărta unul de celălalt. Suntem ciudați, atât de diferiți și totuși atât de apropiați. Mă urmărești din depărtare doar pentru că tu știi că am nevoie de ajutorul tău.
Cu atât mai mult cu cât ajutorul tău reprezintă cele mai frumoase îndemnuri și cuvinte, pe care putea să mi le spună cineva. Probabil că de aceea tu ai devenit atât de special pentru mine și orice s-ar întâmpla rămâi acel prieten special care întotdeauna își va găsi un loc în inima mea.
Adaugă un comentariu