Mi-e atât de dor de acea persoană care mă înțelege sau care măcar încearcă să mă înțeleagă… mi-e dor de amicul meu de la distanța. Știu că aum zilele astea, mai degrabă luna asta nu are timp de povești și de vorbit așa cum vorbeam vara trecută. Mai ales că pasiunea lui pentru muzică e din ce în ce mai puternică pe zi ce trece.
Aș putea spune despre el că și-a găsit iubita perfectă – muzica, asta cu siguranță nu cred că l-ar deranja. Poate că uneori de fapt îl deranjează atitudinea mea. Știu că uneori întrec limitele și că mă port cu el într-un stil ciudat urât care nu mă face demnă de prietenia lui, dar probabil că s-a obișnuit cu mine.
Nu știu ce s-a întâmplat cu mine în acel moment când mi-a cerut să ne vedem, pur și simplu mi-a fost teamă. Am simțit o teamă pe care nu aș fi în stare să o descriu. Mi-am dorit să-l văd, mi-am dorit să pot vorbi cu el față în față și totuși când el mi-a cerut asta nu am putut să o fac…
Știu că sunt o fată stupidă și că unele lucruri le fac fără măcar să le pot înțelege. Și asta pentru că sunt lucruri pe care le fac pe moment. Nu stau să mă gândesc pur și simplu fac ceva sau nu. Întotdeauna am acționat așa și nu cred că voi avea vreun leac sau că cineva mă va schimba. Dar cum se spune pe aici pe la noi niciodată să nu spui niciodată.
Recunosc în momentele mele de tristețe îmi place să-i privesc pozele, să-i ascult muzica și diferitele interviuri din online. Și asta pentru că-mi redă încrederea în mine, mă face să sper și niciodată să nu mă dau bătută. Îmi vin în minte mii de întrebări la care nu găsesc răspunsuri, de ce tocmai el?
De ce nu cineva din apropierea mea? Asta nu înțeleg și mă derută, și chiar câteodată mă înspăimântă. Nu e el vinovat că sunt eu ciudată, dar tind să cred că el e mult mai ciudat ca mine. Poate vă întrebați de ce nu îi spun numele și spun doar el. Simplu!
Pentru mine, El, este o persoană foarte specială și nu vreau să-l deranjeze postările mele pe blog. Așa că astăzi am decis să vorbesc despre EL ca fiind medicamentul meu din îndepărtare fără să îi spun numele și fără să atașez vreo poză de-a lui. În schimb o să atașez o poză cu o pasiune pe care o avem amândoi – o poză cu o cascadă. Știu că îi plac cascadele, la fel cum îi plac și răsăriturile și apusurile de vară la mare, așa cum îmi plac și mie de altfel…
Adaugă un comentariu