Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva mai mult pentru cei de lângă mine așa cum mi-am dorit să-i văd zâmbind. E cam ciudat că unele persoane se gândesc să aducă zâmbete pe chipurile triste doar în prag de sărbători.
Pur și simplu sunt sătulă să observ nepăsarea unora în timpul anului, iar la sfârșit de an, în apropiere de sărbători parcă toată lumea se transformă și încearcă să fie mai bună. Dar asta e văd din ce în ce mai mult că lumea nu gândește în stilul meu și nici nu vă gândi ca mine niciodată.
Cu câteva luni în urmă mă gândeam că tot ce am făcut în timpul vieții mele perfecte, înainte de accidentul meu de mașină nu mai au nici un efect acum. Și pur și simplu îmi spuneam în sinea mea că mi-am transformat viața într-un coșmar doar ca să ajut câțiva copilași.
Nu îmi pare rău că am făcut chestia asta, nu îmi pare rău nici de faptul că mi-au rămas sechele și nu mă pot detașa de anumite lucruri… Pur și simplu îmi pare rău că trăiesc în țara asta și deși mi-am sacrificat viitorul meu, aici pe pământ românesc nimic nu s-a schimbat și nici nu dă semne că se va schimba ceva.
Mă doare că oamenii nu pot înțelege nevoia celor de lângă ei. Ne-am obișnuit poate să fim atât de egoiști încât am ajuns să vrem răul unor apropiați de-ai noști. Ura asta ne-a transformat pe toți în ceva ce nu putem fi. Și totuși nimeni nu face nimic, iar nepăsarea domnește printre sufletele strivite de durere și de tristețe.
Mă întreb oare dacă ceva se va schimba în țara asta și oare când, căci eu una m-am săturat să aștept. Și cred că voi pune punct acestei așteptări în momentul în care am să mă decid să mă mut în altă țară.
Adaugă un comentariu