Duminică am fost fericită. Am avut parte de cea mai frumoasă duminică. Prietenii mei s-au hotărât să vină să mă viziteze și asta m-a făcut să fiu fericită, chiar dacă sincer eram la pământ și nu aveam chef de nimic. Cu toate astea în numai câteva ore am început să zâmbesc și în acea seară să uit de problemele mele. Știu că sună bizar, dar uneori poți fi cea mai optimistă persoană și tot să ai o zi proastă în care să nu te poți mobiliza, în care îți dorești să te faci mic, mic și să nu te vadă nimeni. Asta mi s-a întâmplat și mie duminică pur și simplu îmi doream să nu exist, să nu mă vadă nimeni și să nu deranjez pe nimeni.
După atâtea zile cu probleme, chiar nu știu dacă voi mai fi în stare să mai rezist acestei presiuni. Tind mereu să-mi amintesc vorba bunicii când îmi spunea că o să-mi fie dor de copilărie și că ar fi fost mai bine dacă am fi putut timpul în loc. Cum pe domnul timp nu îl poate opri nimeni am crescut și odată cu mine au crescut și grijile, dar am dat și de probleme. Mă gândeam într-o perioadă că poate noi ne facem singuri aceste probleme pentru că sunt momente în care uneori ne este teamă să acționăm. La aceastăî chestie m-am gândit mult timp deși nu toate problemele țin de ceea ce am spus eu mai devreme.
Problemele au început să ia diverse forme și tipuri, pe unele încerc să le înțeleg, iar pe altele deși mă străduiesc să le deslușesc tot nu reușesc. Cred că ar trebui să vorbesc cu toți prietenii mei și să le cer să ne întâlnim mai des. De ce nu poate reușim să și facem ceva împreună și poate așa vom reuși să ne dezvoltăm visele și de ce nu să ni le îndeplinim. Tot ce am învățat în acești ani a fost vorba despre necesitatea de a dărui iubire și de a primi iubire necontenit. Poate că atunci când oamenii vor înțelege acest mic detaliu prețios, poate numai așa lumea noastră se va schimba. Cât despre mine încerc să-mi tratez depresia în preajma oamenilor care țin la mine și au încredere în mine. Iar pentru asta vă mulțumesc dragii mei prieteni…
Adaugă un comentariu