Oboseala – mă ucide!

Încerc să înțeleg de ce oare mă simt atât de obosită. Am înțeles că poate este de vină și vremea și programul ăsta al meu destul de ciudat, dar tot nu pot să înțeleg de ce mă simt atât de obosită în fiecare zi. Ieri am înțeles sau de fapt am dat vina pe lucrurile pe care le-am realizat ieri, dar astăzi nu am făcut nimic special și tot sunt obosită, tot nu mă pot concentra la treburile mele și mai mult decât atât simt cum mi se închid ochii de somn. Partea proastă este aceea că oricât aș dormi tot obosită mă trezesc. Familia îmi tot spune în repetate rânduri să mă duc la doctor să văd ce se întâmplă cu mine. Le-am spus și le-am arătat și buletinul de analize în același timp, totul pare a fi ok, dar eu nu mă simt bine…

Toată somnolența asta îmi provoacă mâncărimi și ajung să mă scarpin până îmi înroșesc pielea și mai mult de atât uneori ajung să am porțiuni de piele zgâriate. La început am crezut că poate am vreo boală de piele sau ceva asemănător. Am fost și am întrebat și nu este nimic de genul acesta, ci doar obsesia oboselii mele. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi în viitor. Mi-e și teamă să mă gândesc ce se va întâmpla la iarnă, cu atât mai mult cu cât zilele devin din ce în ce mai scurte, iar nopțile mai lungi. Am avut o perioadă în care mi-am făcut tot felul de planuri, ba chiar îmi notam pe agendă ce am de realizat în ziua următoare. Astăzi nu mai procedez așa, deoarece nu aș vrea ca la sfârșitul unei zile să trag linie și să observ că ceea ce mi-am propus cu o seară înainte nu am putut face. Asta este întradevăr dezgustător și în același timp foarte trist pentru mine.

Nu știu când voi găsi acel puțin timp pentru odihnă. Încă mai sper că va veni acea zi, căci aici și acum nu îmi pot lua o astfel de pauză sunt prea multe lucruri de făcut ce nu merită amânare și cred că ar fi mult mai bine dacă mi-aș continua activitatea. Sper să nu fiu nevoită ca dintr-o neglijență a mea să iau o lungă pauză, pentru că nu m-aș simți în stare să stau acasă și să zac în pat. Nu este genul meu să fiu așa și dacă din păcate s-ar întâmpla asta aș prefera să fiu cu totul și cu totul în altă parte, gn să privesc un apus frumos sau să mă plimb pe diferite cărări, străzi.