A trecut și septembrie… Poate prea repede aș spune eu. Nu am avut timp de nimic, nu am făcut nimic special și cu toate astea simt că timpul ăsta trece prea repede pentru mine. Cum aș putea oare să opresc această nebunie și să încerc pe cât posibil să mă adun mai repede și să termin tot ce mi-am propus. Sunt un pic stresată de tot timpul ăsta pentru că nu reușesc să-mi duc planurile la bun sfârșit.
Încerc să înțeleg cum de înainte aveam suficient pentru toate lucrurile pe care mi le doream? Acum însă a rămas doar amintirea acelor frumoase zile, căci cu fiecare zi care trece îți dai seama că ai mult mai multe de făcut iar timpul nu îți mai ajunge. Aș putea eu să mă plâng mult și bine căci lucrurile nu se vor schimba. Chiar dacă aș începe să țip așa cum o supăram pe mama în copilărie tot nu aș putea opri timpul în loc.
Poate că ăsta este defectul meu gândesc prea mult în loc să acționez cât mai curând. Nu știu când am decăzut așa mult, deoarece în facultate eram cu totul și cu totul altfel. Și chiar dacă lucram în două părți diferite și aveam faculatatea pe cap tot aveam timp să mă întâlnesc cu familia, rudele, prietenii. Dar acum că am scăpat de facultate tot nu am timp…
Mă gândesc că poate o fi de vină și relația asta stresantă cu al meu iubit. Am ajuns să ne certăm din orice și câteodată am impresia că o face intenționat numai să mă supere. Nu știu ce se întâmplă de o bună bucată de vreme, dar lucrurile au luat-o razna rău de tot și nu mai suport. Mă gândesc din ce în ce mai mult că aș avea nevoie de o pauză, o bine meritată pauză din toate astea… Doamne ce-aș mai fugi undeva cât mai departe de aici să nu mai știu de nimeni și nimic.
Adaugă un comentariu