Lore… colegă și prietenă

Zilele acestea nu am făcut nimic important sau cel puțin așa mi se pare mie. V-am povestit data trecută de colega mea de la Departamentul Publicitate și de faptul că am încercat să o ajut și eu cum am putut, astăzi trebuie să vă spun că am avut poate una din cele mai grele zile, pentru că aceasta nu v-a mai lucra cu noi. A fost alegerea ei, întotdeauna ne dorim ceva mai bun pentru noi, iar alegerea ei este una îndreptățită din perspectiva ei și a multora.

Nu pot să spun că nu mă bucur pentru ea, mai ales că acesta m-a asigurat că se îndreaptă către mai bine, dar… Și da există acel „dar”, am acea senzație de tristețe care m-a tot urmărit de câteva zile, mai ales că acum nu cred că o să mai am cu cine să îmi beau cafeaua când ajung la serviciu, nu cred că o să mai am cu cine să povestesc peripeții, întâmplări și totodată spre nemulțumirea mea nu cred că voi mai avea curajul și încrederea să merg cu o persoană (din zona publicitate) la diferite evenimente publice.

Nu cred că am avut ocazia să vă povestesc despre cum a fost călătoria noastră spre Târgoviște la evenimentul cu „Târgul de nunți” și spre rușinea mea nici nu am avut timp să mă ocup de poze sau să le public și îmi cer scuze pe această cale.

Am avut ocazia să o cunosc poate mult mai bine decât am cunoscut-o până atunci și nu îmi pare rău absolut deloc sunt fericită că am avut acest privilegiu, am avut o experiență grozavă. Înainte de a pleca mi-a lăsat și câteva amintiri pe care le veți vedea mai jos, nu e mare lucru pentru unii, dar sunt amintirile unei prietenii frumoase ce nu se v-a termina, chiar dacă distanța ne desparte…

Lore o să-mi lipsești…