Jumătatea lunii septembrie și bineînțeles prima zi de școală. Îmi e atât de dor de primele mele zile de școală. Am atât de multe amintiri frumoase și câteodată simt nevoia să le împărtășesc cu fiecare persoană pe care o întâlnesc în jurul meu. Și da, de fiecare dată încep să povestesc cele mai tâmpite întâmplări, pe care le-am avut pe tot parcursul anilor de școală.
Nimic nu a fost ușor, cum nimic nu este ușor nici acum, dar măcar atunci, în acea perioadă nu întâlneam atât de mulți ipocriți care se cred zei în lumea asta. Mi-am dorit să fac lucruri frumoase și inedite, chiar dacă nu mereu am avut curaj pentru toate aceste lucruri. Curând mi-am dat seama cât de importante au fost acele prime zile de școală și da fiecare cu semnificația ei, fiecare cu emoțiile ei, dar fiecare în parte având frumusețea ei.
Cu toate că pe atunci în mintea mea se învârteau tot felul de chestii ciudate și care mai de care mai stresante acum îmi este dor să mai trec prin astfel de zile. Acum deși au trecut atât de mulți ani a rămas nostalgia și fericirea acelor clipe petrecute în viața mea. Cândva toate au fost frumoase, toate erau ca în acele basme pe care mi le tot citea bunica. Ce bine ar fi fost ca toate aceste lucruri ciudate să devină ca în basme lucruri ușoare și plăcute. Pentru un moment cred că sunrt suficiente toate aceste emoții la început de școală.
Adaugă un comentariu