Nici nu-mi vine să cred de cât timp nu am mai reușit să simt ploaia. E atât de plăcut afară, iar sunetul ploii mă îndeamnă din nou și din nou să visez. În sfârșit prima ploaie de toamnă, primii stopi de ploaie care să-mi bată în geam și să mă trezească după lungul somn. Ce dor mi-a fost de toamnă, de vremea asta morocănoasă și bineînțeles de toate acele lucruri mărunte, care mă fac să mă simt diferită, mă fac să fiu întradevăr o altă persoană. Nu știu ce îmi va aduce această toamnă nou, dar cu siguranță voi avea parte de câteva activități noi.
Azi, prima ploaie m-a făcut sa mă simt fericită, m-a făcut să mă simt bine în pielea mea… Nu am mai avut răbdare și am zburat până la fereastră pentru a o deschide. Abia așteptam să simt pe fața mea primii stropi. Să simt adierea vântului, picăturile venite din cer și de ce nu să-mi reamintesc cele mai frumoase clipe din viața mea. Mi-ar fi plăcut să mai dorm puțin timp în patul meu, mi-ar fi plăcut să mai lenevesc, dar când am auzit stopii de ploaie am fost nerăbdătoare să-i privesc și să-i ascult.
Așa că nu am mai stat pe gânduri și am fugit să-i prind unul câte unul. Ca mai apoi să las fereastra dechisă, perdeaua trasă, să mă fac comodă în pat și să stau să ascult ploaia. Cel mai plăcut remediu împotriva grijior și a tristeții. Bine, cel mai bun remediu asta dacă iubești ploaia și o simți, nu doar să te simți und din cauza ei.
Adaugă un comentariu